Jim Thompson, an American born on 1906, has been an architect and then, during the WW2 he was sent to Asia, in Bangkok, as he volunteered for the US Army. After the war he established himself in Bangkok and worked to revive the Thai silk tradition.
He loved local architecture and traditions, so he built his home using 6 traditional houses, brought from different places. Some of them were two centuries old. He respected all the local traditions in construction as well as the religious ones. When astrologers found an auspicious time, he moved in, in 1959.
Thompson had a great art collection, which he exposed in the house and in the garden. Soon the house became very interesting for the public, so he opened it. The money went to charities.
Sadly, in the spring of 1967he disappeared in the Cameron Mountains, in Malaysia and he was never found.
The museum is open between 9-17, and the entrance fee is 100 bht. The tour is made in groups,based on language. Photography is prohibited inside. You may go there by Skytrain, National Stadium station, exit 1, and then walk 5 minutes.
Jim Thompson, un american nascut in 1906, a practicat arhitectura pana la al II-lea razboi mondial. Apoi si-a oferit voluntar serviciile armatei SUA si a participat la campanii in Europa, iar in cele din urma a fost trimis in Asia, la Bangkok. Indragostindu-se de aceasta tara s-a intors dupa terminarea razboiului. Era atras de tesutul manual al matasii si a dorit sa revitalizeze acest mestesug. A lucrat el insusi, ca designer si colorist, aducand o contributie importanta la recunoasterea matasii thailandeze.
Casa si-a construit-o prin unirea a sase case traditionale, din lemn de tek, datand din secolele 18-19, pe care le-a demontat si le-a adus pe proprietatea sa. A respectat intocmai normele de constructie locale, inclusiv cele religioase. Casa este ridicata pe stalpi, respectand masurile impotriva inundatiei periodice locale, si vopsita in culoarea rosie, de protectie, pe care o au multe case traditionale. Singura concesie facuta vremurilor moderne sunt candelabrele. Jim Thompson s-a mutat in aceasta casa in 1959, cand astrologii au gasit o data favorabila.
Casa in sine, precum si frumoasa colectie de arta au starnit un mare interes public asa ca proprietarul a deschis-o pentru vizitare, donand veniturile diverselor activitati si proiecte caritabile menite a conserva mostenirea culturala a Thailandei. Intre obiectele de arta valoroase se afla vasele chinezesti din portelan alb-albastru din perioada dinastiei Ming si un Budha fara cap din secolul al VI-lea.
Budha fara cap, sec. VI
Jim Thompson a disparut in primavara anului 1967, pe cand se afla intr-o expeditie in masivul Cameron din Malayesia. Nu a fost gasit niciodata. In 1976 s-au pus bazele Fundatiei Jim Thompson, dedicata si ea conservarii mostenirii culturale si artistice thailandeze.
La acest muzeu se poate ajunge cu Skytrain, statia Stadionul National, iesirea 1. Mergeti apoi pe jos, cca. 5 minute. U, site de pe internet ne-a avertizat sa nu urmam multimea de oameni, intrucat acestia merg la centrele comerciale din zona. Taxa de intrare este de 100 bht/persoana, iar vizitarea se face in grup, sub conducerea unui ghid, in intervalul de timp 9 - 17. Fiti pregatiti sa asteptati un timp pentru a va alatura unui grup cu un ghid pentru limba preferata. Din pacate, casa nu este prea mult vizitata, aflandu-se pe un
soi lateral si fiind mai putin cunoscuta si de taximetristi (altii decat cei care opereaza in zona). De asemenea, ea nu poate fi vizitata nici de grupurile organizate de turisti, care vin din oras si este putin cunoscuta de turistii din exteriorul tarii, mai ales.
in asteptarea inceperii turului ales
Noi am luat un taxi de la Palatul Suan Pakkad, care a costat 53 bht. In curte, in dreapta intrarii s-a deschis mai recent si un restaurant unde puteti manca daca va nimeriti pe acolo la vremea pranzului si daca sunteti dispusi sa platiti preturile destul de mari practicate, comparative cu alte locuri din oras. Piata Siam este aproape si acolo aveti numeroase alte optiuni.
restaurantul
In asteptarea orei la care grupul nostru urma sa intre, m-am plimbat prin mica gradina in care sunt amplasate casele, facand fotografii. Multimea de plante si micile elestee sunt o incantare. Vegetatia e atat de deasa incat te poti crede in jungla.
In interior fotografiatul este interzis asa ca nu va pot arat nici o incapere: sufrageria, biblioteca, dormitorul proprietarului si camerele de oaspeti, sala de desen, toate intesate de opere de arta, bine puse in valoare. trecand dintr-o parte a acsei in alta, am mai "furat" in treacat cate o poza a gradinii. O terasa mare, deschisa intr-o singura parte spre gradina, joaca rolul unei camere de primire. Doar aici ni s-a permis sa fotografiem.
intrarea pe terasa
ofranda
terasa acoperita
Bineinteles, ca la orice casa traditionala, nu poate lipsi altarul pentru spiritele locului, aflat langa iesirea din muzeu.
