Rapsodia albastra: Rotterdam / Rapsody in Blue: Rotterdam

Rotterdam is an energetic, full of life town, reborn like Phoenix from its own ashes. May be you know that it was bombed on May 1940 and almost completely destroyed. Very few buildings resisted. I worked a week in this town, in an European project, toward the end of 90s' and, in my free time, I managed to visit a little. Unfortunately my paper photos adopted in time a very curious shade of blue and this is the reason of the title. Otherwise, I think Rotterdam has nothing in common with Gershwin's music.

La sfarsitul anilor '90 am lucrat o saptamana intr-un proiect european in Rotterdam. In putinul timp liber pe care l-am avut la dispozitie, am reusit sa vad cate ceva. In timp, pozele mele pe hartie au dobandit o ciudata culoare albastrie si de aici si titlul postarii, fara legatura cu muzica lui Gershwin.

Nu stiu daca stiti dar acest oras din vestul Olandei, al doilea din tara ca marime (peste 600000 de locuitori) a fost bombardat in mai 1940 si foarte putine dintre cladirile sale au ramas in picioare. In perioada 1950-1970 orasul a fost refacut dar construindu-se modern, in spiritul vremii.

Au existat asezari omenesti pe raul Rotte din jurul anului 900 e.n. Pentru ca populatia se confrunta mereu cu inundatii de mari proportii, in 1260 a fost construit aici un mare baraj, de unde si numele orasului: Rotte - raul si dam - baraj.

Printre cladirile pastrate este Witte Huis sau Casa alba, care in 1898, cand a fost construita, a fost cea mai inalta casa din Europa! (43 m inaltime). Cladirea cu 4 turnuri mici, in stil Art Nouveau, este inconjurata de cateva case mai vechi, de negustori, din secolul al XVIII-lea ramase si ele intacte. Toate se afla in zona vechiului port - Oude Haven, transformat intr-o placuta zona de agrement, cu restaurante si cafenele.

 Witte Huis, Casa alba

Oude haven, portul vechi

Tot aici, aproape de port, putem vedea constructia metalica, rosie, a Podului Willemsburg, construit de arhitectul C. Veerling. Podul a fost supranumit "Golden Gate Bridge al Rotterdamului".

Podul Willemsburg

In afara lui mai exista poduri in oras, printre care  mai noul si elegantul Pod Erasmus, construit in 1996 dupa planurile arhitectului van Berkel. Datorita formei sale gratioasa, localnicii il alinta cu numele de "Lebada" (De Zwaan). O portiune de 89 m din acest pod se poate ridica pentru a permite trecerea vapoarelor. Rotterdam a fost, pana in 2004, cel mai aglomerat port din lume. Acum este depasit de Shanghai.

 De Zwaan - Lebada (Podul Erasmus)

Cand am fost eu la Rotterdam, Primaria orasului era neagra. De atunci, am vazut pe internet, a fost curatata si se poate observa mai bine stilul neo-renascentist al acestei cladiri ridicata intre 1914-1920. Arhitectul ei a fost Henri Evers. Turnul Primariei din Rotterdam masoara 71.5 m, departe de cladirirle moderne de sticla si beton.

Primaria din Rotterdam

In zona garii se ridica aceste cladiri moderne, foarte asemanatoare cu ce poti vedea si in alte orase europene. Nu as putea spune ca, in aceasta privinta, Rotterdamul iese cumva in evidenta. Piata Hofplein a fost inaugurata in 1908, distrusa in razboi si reconstruita in 1953. In mijlocul ei se afla o fantana. Blocul cilindric din fundal, Weenatower, are o inaltime de 106. Este utilizat partial pentru birouri si partial pentru locuinte.

Chiar langa gara se inalta Nationale Nederlanden Gebouw, care cu cele 41 de etaje ale sale era cea mai mare cladire din Olanda la vremea in care a fost construita, 1991.

In Rotterdam, un oras civilizat, curat, cu oameni expansivi, se gasesc insa si vile inconjurate de spatii verzi dichisite, cu flori, apa si rate, care demonstreaza dragostea lor pentru natura. In perimentrul Universitatii spatiile verzi sunt decorate cu sculpturi moderne.

Olandezii sunt oameni pragmatici si harnici, seriosi dar si joviali, care se iau in serios atat cat trebuie cand muncesc dar care stiu si sa se distreze. Bruxelles nu este prea departe de Rotterdam asa ca va voi povesti in alta postare ce am vazut acolo, in buricul UE.

P.S. Cand ma gandesc la Rotterdam, imi vine in minte o doamna in varsta, foarte cultivata (cu un frate pictor), in casa careia am locuit, la mansarda, timp de o saptamana. O casa intr-o mare de flori si o tava cu o ceasca cu ceai si cu biscuiti alaturi, care ma astepta in fiecare zi cand veneam "acasa", lasata discret de o doamna minunata.