Arigato, Japonia! 1. Generalitati / Arigato, Japan! 1. Generalities

When I was in my prime youth and I barely dare to dream about traveling (in a communist Romania this was not possible), I thought for the first time that, IF it would be possible to choose only two countries to visit, these would be Canada and Japan. It seems that in life the key is to have patience...On 2005 I visited Vancouver, B.C. and a part of the Vancouver Island and time it came Japan's turn.

Two were the seasons when I desired to see Japan: when the cherries are blooming (sakura time) or during late autumn, when the leaves are changing colors. Because now it was sakura time, I will tell and show you in a new serial story what I have seen in Japan.


I bought my ticket and made my reservations on November, last year. I flew Turkish Airline from Budapest to Kansai International Airport, Osaka, with an 11 hours stop in Istanbul. I took the opportunity to visit the city for some hours, and I will show you what I saw. Then, after a 11 hours flight, I arrived in Japan. Still, a short express riding to Kyoto, where I was based for 6 days. Other 2 and a half have been spent in Osaka. From Kyoto, I went to Nara and Uji. Visiting temples and gardens was my first aim in Kyoto, while in Osaka I saw the modern Japan and I visited some museums.


All the Japanese people I met have been admirable. They tried to help, even if they did not understand you. If they didn't know, they asked others or consulted their smart phones. Very polite and kind they were genuine, a result of centuries of culture and education. I enjoyed to be there! 


More than this, I met one of the blogers I follow and who follows my blog, Kumiko from Yoshino. We spent together two lovely days, one in Nara (her husband attended too) and one in Kyoto. I thank her again for the time she allocated me and the guidance she offered. 

Arigato gozaimas, Kumiko, arigato gozaimas, Japan!

In prima tinerete - pe cand puteam doar visa ca voi calatori vreodata - m-am gandit prima data ca daca, totusi, as putea alege doar doua tari din lume pe care sa le vizitez, acelea ar fi Canada si Japonia. Se pare ca in viata totul e sa ai rabdare, fiindca lucrurile se implinesc la vremea lor...In 2005 am reusit sa vizitez Vancouver si Insula Vancouver, in British Columbia, iar acum a venit randul Japoniei.

Doua sunt anotimpurile in care mi-am dorit sa vad Japonia: primavara, cand infloresc ciresii sau toamna tarziu, cand se schimba coloritul frunzelor. Pentru ca prima varianta tocmai "s-a comis", va voi povesti pe parcursul mai multor postari cum a fost in Japonia, pe unde am fost si ce am vazut.

Cu un bilet de avion pentru compania Turkish Airlines (cumparat din septembrie 2011) si rezervari facute pe booking.com tot cam pe atunci (sa nu uitam ca in perioada hanami parca toata Japonia se muta in Kyoto!), iata-ma acum, la sfarsit de aprilie, pornind la drum.

Plecarea a fost de pe aeroportul “Franz Liszt” din Budapesta, mai aproape de mine decat Otopeniul. Un microbuz m-a dus pana acolo (150 lei sau 35 euro) si, dupa doua ore de zbor aterizam la…Istanbul! Vrand-nevrand ( dar desigur, vrand) am vizitat pret de cateva ore orasul, fiindca aveam o escala de 11 ore acolo! Va voi arata cam ce am vazut intr-o alta postare, va spun doar ca am fost – ca si altadata – incantata!

 in aprilie, la Istanbul, e festivalul lalelelor

 in Cornul de Aur

 Levent, cartierul financiar al Istanbulului

Intoarsa la aeroport, am asteptat cuminte decolarea spre Kansai International Airport, Osaka. Dupa 11 ore de zbor am pus piciorul pe taramul visat. Eram in Japonia! Mai trebuia sa ajung la Kyoto si aventura putea incepe...Inainte insa trebuia sa trec prin formalitatile obisnuite. Dintre toti calatorii sositi, eu am parut cea mai suspecta, asa ca mi-am petrecut cca. 40 de minute uitandu-ma cum mi se scotea absolut totul din bagaj, cum mi se ravaseau paginile cu documentatia scoasa de pe internet si raspunzand la o serie de intrebari, repetate in forme diferite...Oamenii isi faceau doar datoria si erau foarte politicosi, dar mie imi aduceau aminte de alte timpuri...Poate nu stiti, dar romanii pot calatori fara viza in Japonia in acest an, pentru o perioada de proba, pana in 31 decembrie 2012. Perioada de sedere nu poate fi mai lunga de 90 de zile, iar scopul trebuie sa fie turistic, vizita la rude sau prieteni sau participari la manifestari stiintifice. Spuneam "perioada de proba" pentru ca daca nu se ivesc evenimente nedorite in acest interval de timp, vom fi exceptati de la viza in continuare. Stiind acest lucru, m-am abtinut de la comentarii, fara rost oricum. Ce mai conta dupa 28 de ore de la plecarea de acasa, aproape fara somn?!

Am schimbat bani la aeroport ( 1$ = 77.99 yeni) fiindca in alta parte e mai dificil si cursul oricum nu variaza prea mult si apoi am cautat locul in care imi pot cumpara One Day Kansai Pass, care costa 2000 de yeni si poate fi folosit pentru Haruka Express pentru a junge la Kyoto (altfel, biletul cumparat direct ar costa cu 900 yeni mai mult). Dupa ce leul Kaga mi-a urat "Bun sosit!" in Japonia, am plecat.

in aceasta zona se poate cumpara pass-ul respectiv. Indicatoare sunt suficiente pe aeroport, inclusiv scrise in engleza

un asemenea cap, sculptat din lemn, a fost trimis fondatorului clanului Kaga, la sosirea la castelul Kanazawa, cu urari de pace si stabilitate; decoreaza intrarile caselor, aparand de spiritele rele si este prezent la manifestarile majore precum nunti, botezuri, evenimente comemorative

Sosirea la Kyoto, pe intuneric si ploaie siroaie nu a fost deloc "triumfala". M-am chinuit sa gasesc statia de taxi in gara imensa si apoi, sa il determin pe sofer sa il sune pe proprietarul pensiunii si sa nu ma lase undeva, pe o strada pustie, noaptea, intr-o tara a carei limba nu o vorbeam. Pensiunea era aproape dar fara ghidaj nu o nimeream, asa ca nu m-am lasat convinsa ca adresa e cea corecta pana nu a aparut cel cautat, o persoana de 82 de ani (!), care a fost mai mult decat amabila pe tot parcursul celor 6 zile cat am stat in Kyoto.

In dimineata urmatoare a inceput, cu adevarat, calatoria mea. Desi Kyoto are si o parte moderna, pe mine m-au interesat acolo mai ales templele si vestitele gradini japoneze, lasand pentru Osaka zgarie-norii si muzeele.

 Kinkaku-ji (Pavilionul de aur)

 Kodai-ji

Ni-jo, castelul din Kyoto

 strazi moderne in Kyoto

Intreaga mea sedere acolo a fost insotita de valuri de flori de cires albe si toate nuantele de roz, simple sau duble, minunatele sakura, a caror admirare este o indeletnicire de veacuri in Japonia.

 Heian Jingu

 Heian-Jingu

 Kyomizu-dera

Calea Filosofului

Calea Filosofului

 Tenryu-ji

 Nison-in

Daikaku-ji

Oamenii sunt minunati. Linistiti, amabili, cu zambetul pe buze, fac tot ce pot sa te ajute, chiar daca nu te inteleg: intreaba pe altii daca nu stiu, isi consulta smart phone-ul sau pur si simplu te insotesc o bucata de drum! Daca va amintiti, acelasi lucru m-a impresionat si in Coreea de Sud. Aceasta amabilitate care nu e de fatada, ci vine din secole de cultura si educatie. Nu se imping in mijloacele de transport, isi cer scuze cand te ating (sumimasen). Multi poarta o masca pe figura pentru a se apara de dusmanii vietii moderne. Tinerii se imbraca foarte modern (mai ales la Osaka este vizibil asta), intr-un stil propriu, cunoscut deja gratie filmelor sau benzilor de desene animate, foarte diferit de stilul european. La temple am vazut si japoneze imbracate in kimono, dar tinerele de pe strada sunt, in majoritate, chinezoaice care viziteaza Japonia si se amuza sa se imbrace asa (se pot inchiria costume in acest scop). In zonele turistice se pot vedea ricse frumos ingrijite si trase de tineri puternici si sanatosi, nu ca cei stiuti din antologicul "The Rickshaw Man" (1958), care l-a avut ca protagonist pe neuitatul Toshiro Mifune ...

Parcul Maruyama, Kyoto

Cred ca e cazul sa ma opresc, altfel postarea risca sa devina kilometrica...Sper ca vi-am starnit suficient curiozitatea ca sa urmariti acest serial. Nu pot insa sa inchei inainte de a va spune ca, cu aceasta ocazie, m-am intalnit cu Kumiko, o blogherita din Yoshino (la mine in blogroll, My Diary), care mi-a oferit multe informatii si a petrecut cu mine doua zile frumoase, una la Nara (la care a participat si sotul ei) si una in Kyoto.

Arigato gozaimas, Kumiko, arigato gozaimas Japan!