Arigato, Japonia! 22. Shoren-in / Arigato, Japan! 22. Shoren-in

Shoren-in was part of the Imperial Palace during the Edo period. This is the reason it has a garden which is famous for its beauty. I came here to see the huge camphor trees at the gate of the temple, described by Yasunari Kawabata in his book – “The Old Imperial City”.

Shortly after I arrived, the rain started. I choose a corner of an open terrace and I admired the pond in front of me. The blooming cherry trees were a nice color splash on the green of the pines. A small stone pagoda, a little bridge and the isle-like rocks in the ponds were some elements common in a Japanese garden. Then, I discovered the fishes in the pond and took time to photograph them.

Even if I felt like the time stopped, the closing time arrived. The rain stopped, so I left. A new day in Japan was ended, full of impressions.

La Shoren-in, ultimul templu vizitat intr-o anume zi, am petrecut clipe frumoase de relaxare si incantare, in acelasi timp, fiindca m-a prins ploaia acolo si se spune ca gradinile japoneze sunt si mai frumoase pe ploaie. Tinusem sa vizitez acest templu, in primul rand pentru a vedea copacii uriasi de la intrare, arbori de camfor si stejari, despre care citisem in cartea lui Yasunari Kawabata - Vechiul oras imperial. Radacinile noduroase, acoperite de muschi, par a reflectare a crengilor puternice ale copacilor.

la intrarea in templu

alt model de fantana de purificare

Temporar, in perioada Edo, aici a fost un Palat Imperial. De aceea, gradina de la Shoren-in este faimoasa pentru frumusetea sa.

N-am apucat sa vad prea multe si a inceput ploaia. Parea sa tina mai mult, asa ca mi-am gasit un loc pe o terasa deschisa si m-am asezat. Eram doar 5-6 vizitatori in tot templul. Stropii cadeau mari si desi pe suprafata iazului spre care priveam. Cativa ciresi infloriti faceau o pata de culoare in verdele coniferelor, dincolo de iaz. O mica pagoda din piatra, un podet si cateva insule-pietre erau elementele comune stilului gradinii japoneze pe care le-am admirat indelung.

se vad stropii de ploaie pe suprafata iazului

Apoi am descoperit pestii din iaz si m-am distrat fotografiindu-i.

Desi mie mi s-a parut ca timpul se oprise in acest peisaj atat de frumos si linistitor, el si-a urmat cale si a venit ora inchiderii templului. Ploaia se linistise, asa ca am putut pleca. Incheiam in felul acesta o zi plina de impresii, carora le trebuia timp ca sa se sedimenteze.

din coltul meu de terasa