If you would not see the specific gates, you may believe that you are in a Greek village. Everything is staring white and a blue like the sky in a summer day. Sidi Bou Said started to be a touristic attraction since 1915. Artists and wealthy people bought here nice, traditional houses, built in the Andalusian style, brought here by the Spanish Moors in the 16th century.
Sidi Bou Said lies at 17 km NE from Tunis, the capital city of Tunisia. You may go there using a tram, a taxi or buying a tour. Such a tour (from Sousse) costs 35 euros, lunch included. Beside this village you will visit Cartagena and Tunis, with the famous Bardo Museum.
Dacă nu ai vedea porţile specifice, ai putea crede că eşti într-un sat grecesc. Totul este alb strălucitor şi albastru ca cerul, până şi băncile şi stâlpii pentru felinare, din parc.
Sidi Bou Said, un sat devenit punct de atracţie turistică şi protejat ca atare încă din 1915 (ne spune ghidul Lonely Planet), a făcut parte din itinerarul unei excursii de o zi, de la Sousse la Tunis. E un loc care atrage cu precădere artiştii, care şi-au cumpărat aici frumoase case de vacanţă, în stilul andalusian, adus de musulmanii spanioli în secolul al XVI-lea.
Satul se află la 17 km nord-est de capitala ţării, Tunis, şi se poate ajunge aici cu un fel de tramvai (metro leger), cu taxiul sau, ca şi noi, într-o excursie cumpărată. E poate momentul să spun că excursia costă 35 euro/persoană, având şi prânzul inclus. Sidi Bou Said reprezintă doar unul dintre obiective, alături de Cartagina şi Tunis. Ca şi cealaltă excursie, de 2 zile, "în Sahara", şi aceasta merită banii!
Acesta este locul în care am băut prima dată ceai de mentă cu seminţe de pin, numit "bondoc", servit în pahare mici, la o ceainărie aflată aproape de parcarea în care ajung maşini, autocare şi microbuze. Aici, în parcare, este şi o mică piaţă, unde doritorii găsesc diverse nimicuri precum şi obiecte sculptate în lemn de măslin. Deşi cumpărasem aşa ceva şi în Grecia, abia aici un meşter mi-a spus "secretul": pentru ca lemnul să se păstreze frumos, trebuie uns cu ulei de măslin, din când în când.
Urcăm pe străduţele animate, pline de turişti, care se opresc la magazinele de suveniruri, atraşi de frumoasa ceramică tunisiană. Magazinele cu dulciuri şi micile cafenele îi ademenesc deopotrivă.
Pe mine mă atrag porţile caselor, fiecare având un alt desen, alcătuit din niturile metalice, negre, cu care sunt împodobite.
Trebuie să recunosc că sunt cam frustrată de timpul scurt, de oră, care ni se lasă la dispoziţie. Acesta este, din punctul meu de vedere, marele dezavantaj al excursiilor "împachetate", adică în grup, cu ghid şi program prestabilit. Prefer să-mi organizez singură excursiile, să mergem pe cont propriu, să zăbovim unde ne place sau să nu mergem deloc undeva, dacă nu ne interesează. Din păcate, nu întotdeauna a fost posibil aşa ceva, aşa că a trebuit să mă mulţumesc şi cu "second best".
În timp ce câteva persoane, din marele grup de 6 câţi eram în microbuz în acea zi, o iau spre cafeneaua şic din vârful dealului,
ne pierdem pe străduţele mici, inundate cu flori şi verdeaţă, pe care obiectivul aparatului meu de fotografiat le caută...
Sidi Bou Said lies at 17 km NE from Tunis, the capital city of Tunisia. You may go there using a tram, a taxi or buying a tour. Such a tour (from Sousse) costs 35 euros, lunch included. Beside this village you will visit Cartagena and Tunis, with the famous Bardo Museum.
Dacă nu ai vedea porţile specifice, ai putea crede că eşti într-un sat grecesc. Totul este alb strălucitor şi albastru ca cerul, până şi băncile şi stâlpii pentru felinare, din parc.
Sidi Bou Said, un sat devenit punct de atracţie turistică şi protejat ca atare încă din 1915 (ne spune ghidul Lonely Planet), a făcut parte din itinerarul unei excursii de o zi, de la Sousse la Tunis. E un loc care atrage cu precădere artiştii, care şi-au cumpărat aici frumoase case de vacanţă, în stilul andalusian, adus de musulmanii spanioli în secolul al XVI-lea.Satul se află la 17 km nord-est de capitala ţării, Tunis, şi se poate ajunge aici cu un fel de tramvai (metro leger), cu taxiul sau, ca şi noi, într-o excursie cumpărată. E poate momentul să spun că excursia costă 35 euro/persoană, având şi prânzul inclus. Sidi Bou Said reprezintă doar unul dintre obiective, alături de Cartagina şi Tunis. Ca şi cealaltă excursie, de 2 zile, "în Sahara", şi aceasta merită banii!
Acesta este locul în care am băut prima dată ceai de mentă cu seminţe de pin, numit "bondoc", servit în pahare mici, la o ceainărie aflată aproape de parcarea în care ajung maşini, autocare şi microbuze. Aici, în parcare, este şi o mică piaţă, unde doritorii găsesc diverse nimicuri precum şi obiecte sculptate în lemn de măslin. Deşi cumpărasem aşa ceva şi în Grecia, abia aici un meşter mi-a spus "secretul": pentru ca lemnul să se păstreze frumos, trebuie uns cu ulei de măslin, din când în când.
Urcăm pe străduţele animate, pline de turişti, care se opresc la magazinele de suveniruri, atraşi de frumoasa ceramică tunisiană. Magazinele cu dulciuri şi micile cafenele îi ademenesc deopotrivă.
Pe mine mă atrag porţile caselor, fiecare având un alt desen, alcătuit din niturile metalice, negre, cu care sunt împodobite.
Trebuie să recunosc că sunt cam frustrată de timpul scurt, de oră, care ni se lasă la dispoziţie. Acesta este, din punctul meu de vedere, marele dezavantaj al excursiilor "împachetate", adică în grup, cu ghid şi program prestabilit. Prefer să-mi organizez singură excursiile, să mergem pe cont propriu, să zăbovim unde ne place sau să nu mergem deloc undeva, dacă nu ne interesează. Din păcate, nu întotdeauna a fost posibil aşa ceva, aşa că a trebuit să mă mulţumesc şi cu "second best".În timp ce câteva persoane, din marele grup de 6 câţi eram în microbuz în acea zi, o iau spre cafeneaua şic din vârful dealului,
ne pierdem pe străduţele mici, inundate cu flori şi verdeaţă, pe care obiectivul aparatului meu de fotografiat le caută...
No comments:
Post a Comment