O dată în viaţă, China ep.2 - Guijie Street, Beijing / Once in a lifetime, China - Guijie Street or Food Street

Guijie Sreet or Food Street is famous not only in Beijing for the numerous restaurants opened all night long. We choosed some hutong-type restaurants, cheap and full of locals. The food was delicious and the way we choosed the dishes, pointing at photos from the menu, was funny. A great experience!

Dacă ajungeţi prin Beijing, nu evitaţi să mergeţi seara, pe Guijie Street sau Food Street, cum i se mai spune, aflată în cartierul Dongzhimennei Dongcheng. Noi am locuit chiar la un hotel de pe această stradă, aşa că am mers destul de des.

E strada celor peste 100 de restaurante deschise, aproape toate, non-stop. Sunt prezente toate stilurile de gătit din China dar sunt şanse mici să ştii să alegi! Meniurile, chiar atunci când sunt traduse în limba engleză, îţi oferă feluri tare ciudate, cum ar fi "pui fără viaţă sexuală", ceea ce în opinia traducătorului ar fi echivalentul lui "chicken"!

Guijie are cam un kilometru şi jumătate lungime şi este împărţită, prin intermediul semafoarelor, în trei sectoare distincte, de la est la vest, începând cu restaurantele de lux, şi terminând cu cele de curte sau de hutong, care oferă mâncarea tradiţională, la preţuri mai mult decât accesibile. Aici îi găseşti mai ales pe localnici, de aceea şi noi ne-am orientat spre ele.

Strada este semnalată, seara, de o mulţime de lampioane roşii, care îi dau un farmec aparte. Aproape fiecare restaurant are câte un om afară, care să atragă lumea (ca în Grecia sau Turcia). Turiştii albi fiind mai puţini în perioada în care am fost noi, toţi se făceau luntre şi punte să ne tragă înăuntru, oferindu-ne cu disperare ceva care suna ca "takra, takra". Fiindcă habar nu aveam ce însemna, am presupus că este vorba despre vestita raţă de Peking (erau unele atârnate afară, pentru reclamă), dar cum eu nu mănânc asemenea zburătoare, am ales un restaurant mic, plin de clienţi chinezi.

Am devenit imediat punctul de atracţie, toţi clienţii cercetându-ne atent şi pe faţă, cu mare curiozitate. Nu putea fi vorba să alegem orientându-ne după ce aveau pe masă vecinii, fiindcă acelea erau nişte ciudăţenii pe care nu doream să le încerc... Aşa că am comandat patru feluri de mâncare după poze, traducerea în engleză nefiind de ajutor. Mai cerem şi o sticlă de bere chinezească (destul de bună) şi totul ne-a costat 88 RMB, adică 10.30 euro. În China nu se dă bacşiş aşa că cel care ne-a servit, după ce s-a dus cu bonul şi banii la casă, ne-a adus - mândru -restul! A fost totul bun şi foarte mult, aşa că, în continuare, ne-am limitat la două feluri de mâncare.

În altă seară, pe aceeaşi stradă, într-un restaurant cu patru mese! Alegem iar după poze, doar două feluri, după cum am hotărât: pui cu usturoi şi porc cu tăiţei şi salată din peţiol de ţelină. Felul meu e îngrozitor de condimentat, aşa că mai comand orez cu sos, să mai potolesc arsura care făcea să nu-mi mai simt limba. Chinezul îmi aduce încântat o porţie din care aş fi putut mânca patru zile! Mai adăugăm două sticle de bere şi plătim 76 RMB, adică 8.90 euro.


China e şi o experienţă culinară şi nu mă refer doar la ciudăţenii, ci chiar la feluri ştiute de la restaurantele chinezeşti europene. Acestea sunt însă adaptate gustului nostru, nu sunt întotdeauna pregătite de bucătari chinezi şi nici măcar nu folosesc ingrediente originale. Nu se compară! Veţi avea impresia că mâncaţi altceva. Încercaţi!