Wednesday, August 18, 2010

Batalha sau Manastirea Bataliei

Ce ai putea povesti despre un obiectiv la care te opresti jumatate de ora doar? Desigur, ceea ce ai aflat de la ghid in microbuz inainte de a ajunge acolo si ceea ce ai citit tu insuti pe internet. A, da si poti arata poze despre cum ai vazut tu acel loc! Este vorba despre Mostero de Santa Maria da Vitoria de la Batalha, cunoscuta mai mult sub numele de Mosteiro da Batalha. Declarata monument UNESCO in 1983, Manastirea Bataliei ajunge pana la noi venind din sec. al XV-lea.

Manastirea este una dintre cele mai importante din Portugalia nu doar ca mostra a stilului gotic cu puternice influente manueline sau a marturiei credintei unui popor, cat, mai ales, pentru semnificatia sa istorica. Ea a aparut ca indeplinire a unei promisiuni, facuta sotiei sale de catre regele Jao I, inaintea bataliei de la Aljubarrota, din 1385. Castigarea acestei batalii a insemnat recastigarea independentei Portugaliei fata de coroana Castiliei.

Langa manastire va intampina statuia ecvestra a generalului Nuno Alvares Pereira, cel care i-a batut pe castilienii condusi de Juan I de Castilia.
Cutremurul din 1755 a afectat partial constructia dar, in 1810, trupele lui Napoleon au desavarsit distrugerea, astfel incat manastirea a trebuit sa fie refacuta.

Primul constructor al sau, care a lucrat la ea pana la moartea sa, a fost Alfonso Domingues. Lui i-a urmat David Huguet, caruia ii datoram partea cea mai frumoasa, dupa parerea mea, si anume Capelele neterminate sau Capelas Imperfeitas.

La intrare, vedem o biserica impunatoare dar destul de austera, luminata doar de caldura vitraliilor, pentru ca toata splendoarea liniilor manueline sa se dezlantuie in capela fondatorilor, care adaposteste mormintele lui Jao I si ale sotiei si copiilor sai, inclusiv al printului Henri Navigatorul.

Daca interiorul este impodobit de vitralii, in exterior ne urmaresc privirile mute, dramatice ale garguilor (Daca nu stiati, acestea sunt figuri de animale, oameni sau fiinte fantastice, care mascheaza scurgerile de apa de ploaie. Sunt vestiti garguii de la Notre Dame de Paris).
Capelele imperfecte trebuiau sa adaposteasca un adevarat Pantheon dar fondurile au fost sistate si indreptate spre Mosteiro dos Jeronimos. Aceasta parte a manastirii ni se dezvaluie azi cu o frumusete stranie, in care Dumnezeu este invitat sa vina la noi prin cupola deschisa spre cer. Influenta stilului maur este evidenta aici.
Pentru ca ploaia nu s-a oprit inca de tot si sunt foarte putini vizitatori, in afara de noi, cei 6 turisti din microbuz, locul pare unul foarte linistit, indemnandu-te la reculegere dar mai ales la meditatie referitoare la meandrele intortocheate ale istoriei. Curtea interioara a manastirii ar fi tocmai buna pentru un asemenea exercitiu. Fac doar cateva footgrafii insa fiindca...trebuie sa ne grabim. As mai fi stat cu placere aici. Cine stie, poate alta data?!
Fac in graba o fotografie a genului de suveniruri pe care le gasiti aici si care ne coloreaza putin ziua. Abia a trecut jumatatea de ora si Jorje, ghidul nostru ne grabeste spre microbuz, ademenindu-ne cu Nazare si intalnirea cu Atlanticul. Nici vorba de un ceai cald sau o cafea, insotite de un pastel (prajitura) la cofetaria de peste drum...

3 comments:

Dazed and Confused said...

Pe ghid il chema Luis, nu Jorge :))))

liviu said...

Arata cu adevarat impresionant! Sunt fara cuvinte. Ce lucru fin, ce lucrare maiestuoasa!

Traveling Hawk said...

* Arashi

Right! Nice picture :)

* Liviu

Multumesc pentru comentariu.