Pentru a avea Lisabona la picioare, la propriu, am urcat la Castelul Sf. Gheorghe sau Castelo de Sao Jorge. Construita cu rol de aparare, fortificatia mai pastreaza foarte putin din partea sa cea mai veche, din secolul al VI-lea. Ea a fost stapanita, pe rand, de romani, vizigoti si mauri, pana in anul 1147, cand regele Alfonso Henriques a cucerit-o si a dedicat-o Sf. Gheorghe. Marele cutremur care a lovit Lisabona in 1755, i-a provocat distrugeri masive.
Pentru ca am ajuns in capitala Portugaliei aproape de miezul noptii, fortareata frumos iluminata a fost prima cladire care mi-a atras atentia in taxiul care ne ducea la hotel. Ne-am cazat foarte aproape de Pta. Rossio, asa ca, a doua zi dimineata, iesiti la plimbare am vazut imediat castelul si am hotarat sa urcam pana la el.
Oamenii se plimba prin cetatea din care au ramas doar ziduri si 18 turnuri. Nu sunt prea multi: e 23 decembrie si, probabil, locuitorii orasului se pregatesc sa sarbatoreasca Craciunul. Majoritatea vizitatorilor sunt turisti, ca si noi.
Cateva tunuri de epoca, puse pe ziduri, amintesc de trecutul tumultuos. Intr-o parte a Palatului feudal Alcacovas, ramasa in picioare, s-a deschis un restaurant. Cantareti ambulanti, unii imbracati in haine de epoca, canta in diverse locuri ale castelului, incercand sa recreeze o atmosfera pierduta.
Din punctul meu de vedere, castelul, alaturi de elevatorul Santa Justa, reprezinta puncte ideale, de unde poti vedea orasul de sus. Mai intai, arunc o privire indiscreta in curtile de la baza zidurilor.
Apoi, indrept obiectivul spre riul Tagus si Podul Revolutiei din 25 aprilie, care se vede in zare. Acoperisurile rosii si cladirile albe alcatuiesc o marca a Lisabonei. Nu putem, in acest moment, decat sa banuim ca acolo, jos, pe stradutele intortocheate, o multime de lucruri ne asteapta sa le descoperim.
Mai ratacim o vreme pe stradutele din jurul castelului si ne impregnam de atmosfera orasului. Trecem chiar pe o strada numita Strada Saudade, concept ce exprima chintesenta sufletului portughez. Va amintiti de Amalia Rodriguez? O cladire abandonata, chiar pe acea strada, ilustreaza foarte bine, cred, sentimentul acesta. Din cate un mic magazin, ajung la noi acorduri tanguioase de fado. E soare, e bine si m-as plimba asa, ore intregi...
Daca sunteti in Lisabona, puteti ajunge la castel fie cu autobuzul 37, fie urcand pe jos, din cartierul Alfama, din preajma Catedralei. In apropierea sa, vedeti indicatorul.
Daca aveti Lisboa Card, intrati gratis, daca nu, platiti 5 euro/persoana. Iarna, cum am fost noi, e deschis intre 9 si 18, iar vara, intre 9-21. E o vizita placuta, care va va face sa va simtiti, pentru cateva clipe, stapani peste oras.
Pentru ca am ajuns in capitala Portugaliei aproape de miezul noptii, fortareata frumos iluminata a fost prima cladire care mi-a atras atentia in taxiul care ne ducea la hotel. Ne-am cazat foarte aproape de Pta. Rossio, asa ca, a doua zi dimineata, iesiti la plimbare am vazut imediat castelul si am hotarat sa urcam pana la el.
Oamenii se plimba prin cetatea din care au ramas doar ziduri si 18 turnuri. Nu sunt prea multi: e 23 decembrie si, probabil, locuitorii orasului se pregatesc sa sarbatoreasca Craciunul. Majoritatea vizitatorilor sunt turisti, ca si noi.
Cateva tunuri de epoca, puse pe ziduri, amintesc de trecutul tumultuos. Intr-o parte a Palatului feudal Alcacovas, ramasa in picioare, s-a deschis un restaurant. Cantareti ambulanti, unii imbracati in haine de epoca, canta in diverse locuri ale castelului, incercand sa recreeze o atmosfera pierduta.
Din punctul meu de vedere, castelul, alaturi de elevatorul Santa Justa, reprezinta puncte ideale, de unde poti vedea orasul de sus. Mai intai, arunc o privire indiscreta in curtile de la baza zidurilor.
Apoi, indrept obiectivul spre riul Tagus si Podul Revolutiei din 25 aprilie, care se vede in zare. Acoperisurile rosii si cladirile albe alcatuiesc o marca a Lisabonei. Nu putem, in acest moment, decat sa banuim ca acolo, jos, pe stradutele intortocheate, o multime de lucruri ne asteapta sa le descoperim.
Mai ratacim o vreme pe stradutele din jurul castelului si ne impregnam de atmosfera orasului. Trecem chiar pe o strada numita Strada Saudade, concept ce exprima chintesenta sufletului portughez. Va amintiti de Amalia Rodriguez? O cladire abandonata, chiar pe acea strada, ilustreaza foarte bine, cred, sentimentul acesta. Din cate un mic magazin, ajung la noi acorduri tanguioase de fado. E soare, e bine si m-as plimba asa, ore intregi...
Daca sunteti in Lisabona, puteti ajunge la castel fie cu autobuzul 37, fie urcand pe jos, din cartierul Alfama, din preajma Catedralei. In apropierea sa, vedeti indicatorul.
Daca aveti Lisboa Card, intrati gratis, daca nu, platiti 5 euro/persoana. Iarna, cum am fost noi, e deschis intre 9 si 18, iar vara, intre 9-21. E o vizita placuta, care va va face sa va simtiti, pentru cateva clipe, stapani peste oras.
6 comments:
Ce frumos arata Lisabona de sus!
Cate grade sunt iarna pe acolo?
Noi am fost in vacanta de iarna si in Lisabona erau 15-17 grade, la amiaza poate mai mult. La Cascais (postul de maine)au fost 21 de grade in ziua de Craciun, am stat in tricou cu maneca scurta!
Lisabona arata frumos de oriunde! E un oras deosebit in care m-as duce oricand, cu placere.
Foarte frumos! Sper sa mai povestesti cate ceva despre Lisabona, caci e un loc in care nu am ajuns (inca), dar la care visez de mult timp.
Da, chiar acum am postat despre excursia de la Cascais, iar maine incep sa scriu despre Belem. Sa mergi neaparat la Lisabona fiindca sigur o sa-ti placa! As vrea si eu sa ma intorc acolo fiindca mai sunt atatea de vazut.
Lisabona este un oras foarte frumos. Eu am fost anul trecut si il recomand tuturor indragostitilor :)
Si nu numai :) Ar mai trebui mentionat ca e un oras pentru toate anotimpurile, fiecare dezvaluindu-ne o alta fata a sa. De asemenea este indicat pentru city break sau pentru o sedere mai lunga.
Post a Comment