Povestiri din Rajahstan. 36. Cazare in Jaipur / Stories of Rajahsthan 36. Accommodation in Jaipur

Tordi Haveli from Jaipur is the last accommodation I am showing you. We had a hectic time in Agra and I forgot to take pictures there, and the last night we slept in Delhi at the same hotel.

This haveli is a nice one, full of color at the interior. What was a little inconvenient is the fact that it is far from the Pink City, where many objectives are. So, if you do not want to give money for tuk-tuk, you have to look for a more central accommodation.

Ultimul loc de cazare pe care vi-l arat este Tordi Haveli din Jaipur. La Agra nu am facut fotografii fiindca am ajuns foarte tarziu la hotel si dimineata, cu toata agitatia, am uitat sa fac!

Tordi Haveli este situat destul de departe de centru. Daca va cazati acolo, va trebui sa mergeti cu tuk-tukul la obiectivele turistice si asta va costa bani in plus. Ne-am cazat de indata ce am ajuns in Jaipur si am plecat imediat la Amber Fort. Apoi, Bhawar ne-a adus in Orasul Vechi, unde urma sa vizitam City Palace si Jantar Mantar, dupa care sa luam un tuk-tuk care sa ne duca la hotel.

Bhawar era din Jaipur, deci l-am lasat sa plece mai devreme acasa, la familia sa, desi - in mod normal - ar fi trebuit sa stea cu noi pana la sfarsitul zilei. Inainte de a pleca, ne-a zis sa nu dam mai mult de maximum 100 Rp la tuk-tuk si ne-a aratat care sunt cele "de incredere" (cele vopsite cu verde si galben). Dar lucrurile nu au mers chiar asa!

Cand am plecat de la City Palace, cam la ora inchiderii sale, tuk-tukurile dispareau deja rapid din zona. Primul pe care l-am abordat ne-a cerut 500 Rp si nici n-a vrut sa stea de vorba... Am gasit apoi un baiat cu care negocierea a mers rapid: el - 300, eu -150, el - 250, eu - cel mult 200 si...am plecat. Ne-a chemat inapoi. Probabil as mai fi putut scadea din pret dar nu mai aveam chef sa ma joc: 200 Rp sunt 3 euro! Mai erau 2-3 tuk-tukuri in zona si alea negre! Daca nu plecam cu baiatul, riscam sa ne cautam hotelul, mergand pe jos.

Ne-am urcat in tuk-tuk si baiatul, dupa ce si-a luat cu el si fratele, a pornit. O buna bucata din traseu am recunoscut drumul pe care venisem spre Orasul Vechi. Apoi, la un moment dat a iesit de pe bulevardul principal si a virat la dreapta, dupa care s-a oprit. A intrebat pe unul, pe altul, dar nu parea prea lamurit. Nu stia unde trebuie sa ne duca! I-am dat cartea de vizita de la hotel, ca sa-i sune si sa intrebe de directii. Am crezut ca s-a lamurit dar, dupa vreo 2-3 strazi, a oprit din nou sa intrebe. Si inca o data la coltul urmator...dupa care am ajuns!

In camera de hotel ardea lumina doar in baie si cearsaful trebuia schimbat. Am semnalat neajunsurile la receptie, cand am coborat din nou sa iau pasapoartele si, cam in 10-15 minute, s-a rezolvat. Camera avea si o mica terasa draguta dar privelistea, inghesuita de case, nu era cine stie ce.

mica terasa a camerei

In sfarsit, ne puteam odihni!

Dimineata, inainte de a suna ceasul, am auzit 3-4 voci feminine pe culoar, exprimand ceva cu cateva tonuri mai sus decat normal... Am crezut ca se vor opri la un moment dat dar, cand am auzit si rasete, am inteles ca nu se cearta ci ca isi povestesc ceva....Si a cotinuat, a continuat, pana am renuntat sa sper ca mai pot fura cateva minute de somn si m-am sculat. Pe culoar, de fapt pe scari, 3 doamne in sariuri frumos colorate, care m-au privit tare mirate, ca si cand locul meu nu ar fi fost deloc acolo, stateau la taifas...la 6.30 dimineata.

Abia la plecare am observat ce frumos decorate erau holul de la receptie si culoarele, utilizandu-se elementele traditionale ale stilului haveli.

 holul de la receptie

culoarul de la etajul 2