Schimbare domeniu

In urma sugestiei lui Bogdan (multumesc!) de pe Laura si Apollo prin lumea larga, anunt si aici mutarea blogului pe domenul propriu: http://travelinghawk.me  Multumesc tuturor celor care ma urmaresc.

I want to announce the moving of my blog to a new domain: http//travelinghawk.me  Thank you to all my readers!

Ilustrate din Apuseni 6. Raiul meu pe Pamant / Postcards from the Apuseni Mountains 6. My Heaven on Earth

As I finished my story about Kyoto, I make a break today just to let you know where  I am half of July and August (if nothing interferes), every year, during the past 15 years. I presented it last year too but, may be, not all of you have seen it. These are photos taken at the beginning of the month.

It is a modest wooden chalet, very basic, in fact an old local house, on which we exercised our passion for construction and design, and the Odyssey still continues…Here is the place where I struggle with a bad internet connection, and the last photo indicates the terrace where I sit with my laptop and try, and try…

Fiindca am terminat de povestit despre Kyoto, intrerup azi sirul povestirii pentru a va arata unde m-am aflat eu jumatate din luna iulie si luna august, in fiecare an, in ultimii 15 ani. Este o modesta casuta locala, din barne de molid, veche de 100 de ani, stramutata de noi de pe un varf de deal, pe malul Ariesului, in Garda de Sus. Am prezentat-o si acum un an dar poate nu toti ati vazut-o:)

Asupra ei ne-am exercitat pasiunea pentru design, pentru a-i da acest aspect de cabana. Cei mai apropiati vecini sunt la cca. 300 m, asa ca ne putem considera aproape singuri in acest Rai, format in lunca larga, acoperita de fanete, in care casuta doarme la poalele padurii, ca intr-o caldare: de jur imprejur cum privesti, sunt dealuri si padure. Fotografiile sunt facute, toate, in perimetrul cabanei, in aceasta luna.

Un loc prielnic pentru a-mi aminti de calatoriile facute dar si pentru a ma gandi la alte destinatii…

cabana

in fundal, vf. Biharia (1484 m)

 vecinii nostri, la 300 m

 spre capatul luncii, in directia Scarisoara

Ariesul, in amonte de cabana

 

 dimineata, devreme, pe langa cabana

 Ariesul, prin fata cabanei

 

 in spatele cabanei

 provizii pentru vreme rece

 ea este Lunaia

 in curte

Călător între drumuri / Traveler Between Roads

Till now I visited 31 countries. I choosed to go in some, I went because of my work in others. I was only once in some, I went back again in others. Is it much? Is it less? It depends. 

If I am thinking at the times we lived here, in Romania, it is much in comparison with many of my piers. Younger people, interested in travel, who started to travel after the Revolution have already visited a lot of countries. Good for them! 

I wish I would be much younger, so that I could still visit a lot of countries because to travel is my great passion. But still, I am thankful that I managed to see so much. I have never thought, in my younger years, that one day I will fulfill my dreams. And that day has come. And I may travel free in Europe, without visas or passport. I may go to most countries without visas. I do not need to stay hours and days at the doors of the embassies to get the right to travel! Only somebody who lived in a communist country like my can understand what this means!


The places were I have been are not simple country names on my list, they are spaces in which my soul has been free like a hawk (hence my nickname) who learns to fly. In the end not the number of visited countries is what counts, but the fact that every place, every individual I met left a drop of warmness in my heart and a big light on my retina. I do not regret any of my travel, I only regret the travels I didn't make! There is no place, country or town on the planet where a traveler has nothing to see or to learn. You must only keep your eyes wide open and have a heart prepared to understand.

Motto: Domiciliul meu temporar: Pământul (Valeriu Butulescu, poet, dramaturg şi om politic român)

Am fost până acum în 31 de ţări. În unele am ajuns datorită proiectelor în care am fost implicată, în altele m-am dus de bunăvoie. În unele am fost o singură dată, în altele am revenit. E mult? E puţin? Depinde cu cine mă compar. Dacă mă gândesc la vârsta mea, este, probabil, puţin. Dacă mă gândesc la vremurile în care am trăit, cred că e mult. Dacă mă gândesc la majoritatea compatrioţilor mei şi mai ales la cei din grupa mea, este foarte mult!

Până la urmă însă, nu numărul ţărilor vizitate contează, cred eu, că doar nu suntem la o întrecere care pe care, ci faptul că fiecare dintre ele, fiecare loc şi fiecare om cu care drumul meu s-a intersectat, au lăsat o urmă pe retina mea şi un strop de căldură în inima mea.

Locurile pe unde am umblat nu sunt simple ţinte de şters de pe o listă, ci spaţii în care sufletul meu s-a simţit liber precum un pui de şoim care învaţă să zboare (de aici, hawky).

Nu-mi pare rău de nici unul dintre drumurile făcute, le regret doar pe cele nefăcute. Dar acolo am ajuns deja cu mintea şi cu sufletul şi asta e un fel de compensaţie.

Sunt convinsă acum că nu există loc, oraş sau ţară în care să nu ai ce vedea. Trebuie să ai doar mintea trează, ochii limpezi şi sufletul pregătit!