Il vazusem demult la TV dar, in realitate, este mult mai impresionant, prin forma sa de caravela , gata sa se avante in larg si prin cele 32 de figuri istorice de la baza sa, foarte evocative. In fruntea tuturor, tinand in maini o caravela, este printul Henri Navigatorul (inmormantat la Manastirea Batalha), cel care a finantat numeroase calatorii pentru descoperirea unor pamanturi noi. Mai stau acolo, martori mandri ai istoriei portugheze, Vasco da Gamma, Ferdinand Magellan, Alvarez Cabral (descoperitorul Braziliei), Bartolomeu Diaz, calatorul care a traversat prima data Capul Bunei Sperante, Luis de Camoes, preoti si calugari care au fondat misiuni in noile teritorii si multi altii.
Monumentul, care are o inaltime de 52 m, este de data recenta, fiind inaugurat in 1960, la 500 de ani de la moartea lui Henri Navigatorul. Numele de "padrao" vine de la pietrele in forma de steag, pe care le lasau ca semn marinarii pe noile pamanturi si care purtau acest nume.
De la monument vedem podul 25 aprilie si, dincolo de Tagus, mai in ceata, statuia Cristo Rei. Podul, care are ca model podul Oakland Bay din San Francisco, are o lungime de peste 2 km, fiind folosit atat de masini cat si de tren. A fost inaugurat in 1966 si, pana in 1974 a purtat numele de Podul Salazar. Dupa "revolutia garoafelor" din aprilie 1974 a fost redenumit Ponte 25 Abril.
Cristo Rei este un monument ridicat, in 1959, in semn de multumire catre Dumnezeu fiindca Portugalia nu a participat la luptele din al doilea razboi mondial. Modelul sau a fost celebrul monument din Rio de Janeiro. Si in acesta se poate urca cu un lift(2.50 euro) pentru a admira Lisabona si Tagusul. Noi nu am fost pe celalalt mal al sau din lipsa de timp dar am aflat ca acolo, la Caparica, sunt plaje frumoase, mult apreciate de cei din Lisabona, asa ca, daca se intampla sa fiti pe acolo vara, nu uitati!
In spatele nostru se afla acum Centrul Cultural Belem, construit in perioada 1988-1993, cand Portugalia se pregatea pentru a prelua conducerea Uniunii Europene (1994) si avea nevoie de un sediu adecvat. In prezent, aici se desfasoara numeroase evenimente culturale: teatru, opera, muzica clasica, cinema, conferinte.
In zona se afla si cateva restaurante (ca si cel din imagine, cu specific pescaresc; mai exista unul cu specific japonez, de sushi si surimi si unul chinezesc) asa ca, daca va prinde pe aici ora pranzului, aveti unde manca fara a parasi zona fiindca mai sunt multe de vazut.
Trecem apoi pe langa aceasta simpatica pereche, care ne aminteste ca in zona se afla Muzeul de etnografie si folclor si apoi pe langa un far (construit intre 1515-1521), dupa care se zareste deja Torre de Belem, pe care il vedem...maine.
Monumentul, care are o inaltime de 52 m, este de data recenta, fiind inaugurat in 1960, la 500 de ani de la moartea lui Henri Navigatorul. Numele de "padrao" vine de la pietrele in forma de steag, pe care le lasau ca semn marinarii pe noile pamanturi si care purtau acest nume.De la monument vedem podul 25 aprilie si, dincolo de Tagus, mai in ceata, statuia Cristo Rei. Podul, care are ca model podul Oakland Bay din San Francisco, are o lungime de peste 2 km, fiind folosit atat de masini cat si de tren. A fost inaugurat in 1966 si, pana in 1974 a purtat numele de Podul Salazar. Dupa "revolutia garoafelor" din aprilie 1974 a fost redenumit Ponte 25 Abril.
Cristo Rei este un monument ridicat, in 1959, in semn de multumire catre Dumnezeu fiindca Portugalia nu a participat la luptele din al doilea razboi mondial. Modelul sau a fost celebrul monument din Rio de Janeiro. Si in acesta se poate urca cu un lift(2.50 euro) pentru a admira Lisabona si Tagusul. Noi nu am fost pe celalalt mal al sau din lipsa de timp dar am aflat ca acolo, la Caparica, sunt plaje frumoase, mult apreciate de cei din Lisabona, asa ca, daca se intampla sa fiti pe acolo vara, nu uitati!
In spatele nostru se afla acum Centrul Cultural Belem, construit in perioada 1988-1993, cand Portugalia se pregatea pentru a prelua conducerea Uniunii Europene (1994) si avea nevoie de un sediu adecvat. In prezent, aici se desfasoara numeroase evenimente culturale: teatru, opera, muzica clasica, cinema, conferinte.
In zona se afla si cateva restaurante (ca si cel din imagine, cu specific pescaresc; mai exista unul cu specific japonez, de sushi si surimi si unul chinezesc) asa ca, daca va prinde pe aici ora pranzului, aveti unde manca fara a parasi zona fiindca mai sunt multe de vazut.
Trecem apoi pe langa aceasta simpatica pereche, care ne aminteste ca in zona se afla Muzeul de etnografie si folclor si apoi pe langa un far (construit intre 1515-1521), dupa care se zareste deja Torre de Belem, pe care il vedem...maine.
4 comments:
Arata intr-adevar impresionant! Nu am fost acolo - insa am auzit de acest loc si acum vad ca lucrurile care se spun sunt bazate pe realitate. Foarte frumoase si imaginile oferite.
Multumesc pentru comment.
deocamdata le vedem la tv si prin pozele tale. Superb.
si taurasii aia imi plac:D
Las' ca le vine vremea sa le vedeti pe viu, cum se spune :)
Post a Comment