Thassos revizitat 6. Sate de munte: Kallirachi / Thassos Revisited 6. Mountain Villages: Kallirachi

If in the summer one would prefer to stay on the shores of the island, attracted by the sea and sand, in the spring the mountain villages are very tempting. They have been founded on the mountain slopes, to be protected against the Aegean Sea pirates. People living there cultivated olive trees, lemmon trees, vegetables and had animals, being autonomous for their living. The architecture of the churches on the Mt. Athos, which is very near, influenced the villages.

In time, civil war, poverty, recession, determined people to emigrate, leaving behind only the youngest and oldest. When tourism arrived on Thassos, the youth made use of their properties on the shores to develop new businesses. Meantime, in the villages, the foreigners interested to discover the past, bought houses and started to renovate them. This engouraged the young people to do the same. Now they live again in the mountain villages, during the winter . 

Kallirachi, named at the beginning Kakirachi (kaki=bad, rachi=ridge), was constructed on the cliffs. But the pirates discovered and destroyed it. So it was reconstructed lower and renamed Kallirachi, kali=good. It has now 1300 inhabitants and it is near the coast (2.5 km). The narrow, windy streets could be discovered by feet. There are many new houses, some are renovated, and very few of the old ones still stay.

The St. Anargyri Church was opened, which is very rare, so I took some photos inside. In the middle of the village, at the traditional taverna, the old men dring coffee, tea or ouzo, looking at the people. A white marble statue reminds those from the village who gave their life for the country, during 1919-1949. Here is also the bus station.

Daca vara marea cu apa ei racoroasa si plajele calde de nisip te tine aproape de malurile insulei, primavara te imbie cu racoarea lor satele de munte. In 2010 am vazut doar unul, pentru ca treceam mai des prin el dar anul acesta am vizitat deliberat cateva.

Satele de munte au fost construite pe vai, la adapost de raidurile piratilor din Marea Egee. Oamenii cultivau acolo maslini si lamai, cultivau legume si cresteau animale, alcatuind comunitati autonome care isi produceau cele necesare traiului. Casele, construite din piatra si lemn, au imprumutat din stilul arhitectural al vechilor biserici de pe Muntele Athos aflat in apropiere si cu ai caror calugari pastrau o legatura stransa.

Vicisitudinile istoriei (saracia, razboiul civil) au determinat emigrarea multor locuitori, satele fiind aproape in totalitate parasite. O data cu dezvoltarea turismului, generatia tanara (ramasa acasa) a inceput sa-si foloseasca proprietatile de pe coasta, parasind la randul sau satele. Interesul strainilor mai ales pentru casele vechi, i-a facut pe unii sa se reintoarca si s aincerce sa revitalizeze satele, reconstruind sau construind case noi. Strainii chiar au cumparat case vechi pe care le-au renovat, pastrand arhitectura locului si dand astfel un exemplu si localnicilor. Astfel satele au intrat si ele - mai timid inca - in circuitul turistic.

Azi mergem la Kallirachi, un sat cu 1300 locuitori, aflat la doar 2.5 km de coasta. Initial, el a fost construit, in sec. XVIII,  pe o coasta stancoasa a muntelui, ceea ce i-a adus si numele de Kakirachi ("kaki" inseamna "rau" si "rachi" este "creasta"). Asezarea nu i-a servit la nimic pentru ca tot a fost distrus de pirati! A fost reconstruit mai tarziu, mai jos, si a fost  redenumit Kallirachi, "kalli" insemnand "bun".

Kallirachi

Ca si toate casele de pe Thassos, si acesta se lasa descoperit cu piciorul  Strazile sunt inguste si intortocheate, pentru a ingreuna deplasarea atacatorilor.

Sunt foarte multe case noi si unele reconstruite, cele vechi sunt putine.

Din case vechi, darapanate, se pot face adevarate bijuterii arhitectonice, asa cum se poate vedea mai jos:

 casa de vanzare in Kallirachi

In mijlocul satului, unde opreste si autobusul, se afla nelipsita taverna unde barbatii in varsta isi pierd vremea la o cafea, un ceai sau un ouzo. Tot aici, un perete scorojit mai pastreaza un insemn pe care nu l-am vazut demult...O statuie de marmora alba ii cinsteste pe eroii satului, care s-au jertfit pentru patrie, intre 1919-1949. De langa ea, se vede frumos marea.

 in fata tavernei, la un pahar de vorba

 Partidul Comunist din Grecia

statuie comemorativa pentru eroii satului, 1919-1949

Probabil pentru ca satul este mai des vizitat de turistii straini sau poate din alta cauza, am avut norocul sa gasesc deschisa Biserica Sf. Anargyri din sat. 

Biserica Sf. Anargyri

 altarul