Pe Drumul Matasii in Uzbekistan 14. La plimbare in Khiva-orasul muzeu (1) / On The Silk Road in Uzbekistan 14. Walking in Khiva, the Museum City (1)

In the morning, when we started the tour in Khiva, the first thing we saw has been the Ichan-Kala wall, which encircles the old town. The fortress is 8-10 m heigh, 6-8 m wide and it runs for more than 2 km. There are four gates to access the town. Ota Darwoza or the West Gate (1842-1975) is the place of a small bazaar where the rooms for tax collecting once where. The original gate was demolished on 1920 and it has been restaured only in 1920. Palvan Darwoza or the Gate of the Warriors (1806-1835) is the East Gate. Outside, on the right, it was the place of the slave market.  It was this gate where the Khan’s decrees where read and where the executions took place. Hence, the name of the Gate of the Slaves or Execution Gate.

This place was called Khorezm or Kharazm (The Land of Sun), only the Europeans use the name of Khiva. It is situated on the Amu-Darya bank and near the Kara-Kum desert. The oldest written proves mention that there were six different nations living here: the Uzbeks, the Sarts, the Dugma, the Persians, the Turkmens, and the Kossakhs. The Arabs and the Persians mentioned Khiva during the Xth century for the first time. Between 1984-1990 the first archeological works were carried out through 6 levels, stating out that the beginning of Khiva are somewhere between the centuries VI-III BC. There is no information during the VIIIth century, when Muslims conquered Central Asia. Then again, Khiva was reborn during the Samanids Dynasty. But the Mongols destroyed it in the XIIIth century. Like a Phoenix, in the XIXth century Khiva reappeared in all its splendor.
On 1990, Ichan-Kala was included in the UNESCO treasury as a valuable historic monument for all the mankind.

Kalta Minor or the Short Minaret is the symbol of Khiva. It’s heigh of 29 m is only one third of the initial project. When Muhamad Amin Khan died, the project was abandoned and the minaret remained unfinished.

There are also other minarets in Khiva like those near the Palwan Darwoza or the Imam Kodja Minaret, near the Imam Kodja Maddrasah. The name is given after the Great Vizir of the time, and the construction period was 1908-1910. This minaret is the highest observation point in Khiva. Is is 57  m heigh.

Dupa cum spuneam, am stat langa Ota Darwoza asa ca dimineata, cand am pornit la plimbare, am dat imediat cu ochii de zidurile fortaretei Ichan-Kala, ale carei ziduri impresionante inconjoara vechiul oras. Aceasta a fost construita in secolele V-IV inainte de Christos. Cate un turn de aparare apare la fiecare 30 m. Zidul are o lungime de mai bine de 2 km, 8-10 m inaltime si 6-8 latime. Fortareata are patru porti.

Ota Darwoza, Ichan-Kala, Kalta Minor

Ota Darwoza sau Poarta de Vest (1842-1975), adaposteste un mic bazar acoperit in ceea ce erau altadata camerele pentru colectarea taxelor. Poarta originala a fost demolata in 1920 si restaurata abia in 1975.

dimineata, langa Ichan-Kala

 Ota Darwoza la rasaritul soarelui

La capatul opus al orasului este poarta Palvan Darwoza sau Poarta Razboinicilor, Poarta de Est (1806-1835). Prin doua porti de lemn sculptate, se trece printr-un coridor de piatra. La iesire, in partea dreapta a fiintat - pana in 1873 - targul de sclavi. La poarta erau citite decretele hanului si executati criminalii. De aceea i se mai spunea si Poarta Sclavilor sau Poarta Executiilor. Acum in partea stanga, la iesire, te intampina o piata locala colorata.

 Palvan Darwoza sau Poarta Razboinicilor

Denumirea de Khiva era utilizata mai ales de catre europeni, zona purtand numele de Khorezm sau Khvarazm, si insemnand Tara Soarelui. Asezata pe malul Amu-Dariei si in apropierea desertului Kara-Kum, ea trebuie sa li se fi parut calatorilor in toate timpurile, o oaza binecuvantata! Cele mai vechi scrieri o mentioneaza, enumerand sase populatii diferite care traiau aici: uzbecii, sartii, dugma, persanii, turkmenii si cazacii. Asezarea geografica, clima si amprenta atator culturi diferite nu au putut sa nu influenteze aspectul orasului. Zona aflata intre ziduri este inca locuita.

Datorita lucrarilor arheologice tarzii (au inceput abia in anii '50) si faptului ca nu se stiau prea multe despre oras, decat din secolul al XV-lea incoace, fac din Khiva un loc care intra in atentie relativ recent, comparativ cu alte orase din Asia Centrala. Autori arabi si persani o mentioneaza prima data in secolul al X-lea. Lucrarile arheologice, desfasurate intre 1984-1990, luind in considerare sase straturi stratigrafice, situeaza incepututurile sale in secolele VI-III inainte de Christos.  Spre sfarsitul secolului al IV-lea, cetatea decade pentru ca in secolele VI-VIII sa renasca, fapt demonstrat de ruinele unor castele aflate pe dealurile inconjuratoare. Campania musulmanilor de cucerire a Khorezmului este considerata cauza absentei informatiilor privind secolul al VIII-lea. In secolul X, Khiva este incorporata in Imperiul Samanizilor, ceea ce a condus la revitalizarea ei. Secolul al XIII-lea aduce din nou distrugerea sa, prin invazia mongola, cand zidul de la Ichan-Kala a fost distrus si locul transformat in cimitir. O noua inflorire incepe in secolul al XIX-lea. Este doar un rezumat acesta, al unei istorii indelungate a permanentei umane in aceste locuri.

In 1990 Ichan-Kala a fost inclusa in patrimoniul UNESCO ca monument istoric de importanta mondiala.

Odata intrati in cetate, Madrasa Muhammad Aminkhan si minaretul Kalta Minor va intampina.

 Madrasa Muhammad Aminkhan

"Minaretul scurt" sau Kalta Minor este simbolul orasului Khiva. El are o inaltime de 29 m dar reprezinta doar o treime din proiectul initial, conceput fiind  ca cel mai mare minaret al lumii musulmane. Cel care a initiat construirea sa, Hanul Muhamamd Amin, a murit insa in anul 1855 si lucrarile de constructie au incetat. Kalta Minor este insa unic deoarece este singurul minaret acoperit in intregime cu majolica glazurata. In jurul sau s-au tesut numeroase legende.

 Kalta Minor cu Ota Darwaza

 Kalta Minor si Madrasa Muhammad Aminkhan

Mai sunt si alte minarete in Khiva, cum ar fi cele de la Palvan Darwaza sau Minaretul Islam Kodja de langa madrasa cu acelasi nume. Cele din urma au fost construite intre 1908-1910 si denumite dupa Marele Vizir al timpului. Acesta era iubit de popor pentru ca a construit un spital si o scoala publica si a initiat o serie de reforme in educatie. Minaretul are 57 m, iar platforma construita la 45 m este cel mai inalt punct de observatie din Khiva. Fiind cu grupul, n-am putut sa urc in varf, din pacate.

 in afara zidului Orasului Vechi, la Poarta Palvan

 spre Islam Kodja Minaret

Islam Kodja Minaret

 Madrasa Islam Kodja

Arigato, Japonia! 45. Hoo-do, Altarul Phoenixului din Uji / Arigato, Japan! 45. Byodo-in, Ujii

Byodo-in was founded by Yorimichi Fujiwara, in 1052, by transforming a rural villa of his father. On 1053 the Hoodo-in (Phoenix Pavilion) was added. During the Edo era the greatest part of the temple perished in flames, only the pavilion remained. Today it is protected by UNESCO and is a great example of the Edo period style. In interior, you may see the statue of Amithaba, and  the rest of walls paintings.


The temple can be visited only as a tour, organised at every 20 minutes. Every tour has 50 people. The explanations are offered in Japanese only. At request, you may receive an English text but, unfortunately, I did not know.


The structure mirrors in the Ajiike Pond. The whole park sorrounding Byodo-in is exquisite.

Templul Byodo-in a aparut, in 1052, prin transformarea dintr-o vila de familie a clanului Fujiwara. In 1053 acestuia i s-a adaugat pavilionul Hoo-do (sau al pasarilor Phoenix). In timpul erei Edo templul a pierit in flacarile unui incendiu, tot ceea ce a mai ramas fiind acest pavilion, intrat in patrimoniul UNESCO. El poate fi vizitat in interior doar prin tururi organizate, care au loc la fiecare 20 de minute, cu cate 50 de persoane. Explicatiile se dau doar in limba japoneza. Se pare ca exista si un text in limba engleza care se difuzeaza la cerere dar nu am stiut despre acest lucru.

In interiorul pavilionului se afla o statuie a lui Buddha Amida (Amitabha). Pe peretii innegriti se mai vad urme de pictura.De asemenea, a mai ajuns pana la noi o usa laterala, pictata.

usa pictata

credit to kumiko (cropped from her photo)

ghida care ne-a insotit

Constructia pavilionului este una gratioasa. Ea are, in centru, holul in care se afla zeitatea, iar de o parte si de alta a sa, cele doua aripi - care nu au un rol practic - dau intregii structuri alura unei pasari gata de zbor. Perechea de pasari Phoenix de pe acoperis intaresc aceasta impresie.

Intreaga cladire se oglindeste in apele iazuluiAjiike. Parcul care inconjoara Byodo-in este unul ingrijit, care valorizeaza peisajul montan din spatele sau. Chiar la intrare se afla niste arbusti Wisteria foarte batrani care, atunci cand sunt infloriti, trebuie sa dea un farmec deosebit locului.

 iazul Ajiike

Acest templu (ce a ramas din el) este atat de cunoscut si de vizitat, incat imaginea sa se afla pe moneda de 10 yen.

 

Arigato, Japonia! 36. Templul Tenryu in Arashiyama / Arigato, Japan! 36. Tenryu-ji in Arashiyama

In the middle of Arashiyama, Tehryu-ji is a temple with a UNESCO protected garden, much visited by the tourists who come here. This is the head temple of the Rinzai Budhist sect, a Zen temple. It was founded by the shogun Ashikaga Takauji, in 1339, to homour the emperor Go-Daigo. As with most of the temples, this one was also destroyed by fire and then reconstructed during the Meiji era. Initially, in 834-848, a big convent named Danrin-ji had its place here. During the Heian era it was ruined, and a  retired emperor constructed here a palace. This was inherited by the emperor Kameyama, and then his nephew, Go-Daigo. In order to fulfil the proposal of the priest Muso Soseki to built here a temple, Go-Daigo developed the trade with China, using the taxes to construct the temple.

I would say that this perseverance of the Japanese people to rebuilt again and again what was destroyed, keeping thus the continuity of their religion, history and culture, was the characteristics which imopressed me the most in Japan!

From the terrace of the building O-Hojo one could admire the shakkei garden ( a garden with borrowed landscape) built by the priest Muso Soseki – who was also a highly skilled gardener – around the Sogen-chi pond. In O-Hojo it is the portrait of the Indian Budhist monk Daruma, the founder of Zen. He exported Zen in China afterwards.

The garden was beautiful and the fine weather made the flowers shine! I left it on a secondary gate, which led me directly in the Bamboo Grove.
Aflat in mijlocul cartierului Arashiyama, templul Tenryu cu o gradina aflata sub protectie UNESCO, este unul din cele mai importante obiective ale turistilor care viziteaza zona aceasta nu doar pitoreasca, ci si plina de temple. Acesta este  templul principal al sectei budhiste Rinzai, un templu Zen. El a fost fondat de catre shogunul Ashikaga Takauji, in 1339, in cinstea imparatului vremii, Godaigo. Asa cum s-a intamplat cu mai toate templele si acesta a fost distrus de un incendiu dar a fost reconstruit incepand cu perioada Meiji.
Initial, in anii 834-848, existase aici o manastire mare, numita Danrin-ji, care – in perioada Heian – a ajuns in ruina. Pe locul gol, un imparat aflat in retragere de la domnie a construit un palat numit Kameyama-dono, mostenit de imparatul Kameyama si apoi de nepotul sau. Go-Daigo. Pentru a implini propunerea preotului Muso Soseki de a construi aici un templu, Go-Daigo a dezvoltat comertul cu China si a folosit taxele pentru finantarea constructiei.
As spune ca aceasta indarjire a japonezilor de a reface mereu si mereu ce a fost distrus, pastrand astfel o continuitate a religiei, istoriei si culturii lor, este ceea ce m-a impresionat cel mai mult in Japonia.

In jurul iazului Sogen-chi, o gradina pentru plimbare, proiectata si executata de catre preotul Muso Soseki – primul preot sef al templului, in stilul shakkei (cu peisaj imprumutat, cel al muntilor Arashiyama si Kameyama), este admirata de pe terasa cladirii O-Hojo.

In O-Hojo se afla portretul calugarului budhist indian Daruma, care este fondatorul Zen Budhismului. El este cel care l-a exportat apoi in China.

Trecand printr-un pasaj acoperit, Kairo, am ajuns intr-o zona predominata de ciresi-plangatori. Kairo leaga O-Hojo de Taho-den. In iarba, cativa muncitori, smulgeau cu mana fiecare buruiana. In aceasta zona, aflata aproape de o iesire secundara, gravitau multi turisti care se fotografiau sub ciresi.

M-am plimbat mai mult prin gradina care urca pe pantele muntelui. O gramada de arbori si arbusti infloriti, precum si vremea deosebit de frumoasa, au facut din aceasta plimbare cateva momente de neuitat. In final, am parasit templul pe acea iesire laterala, care m-a scos in Padurea de Bambus.

spre templu

Maria Kannon

una dintre intrarile in gradina

intrarea principala in templu

calugarul budhist indian, Daruma, fondatorul Zen Budhismului

asa sunt ingrijite toate gradinile!

camelii