Vysehrad

A less touristic part of Prague is Vysehrad. We walked there in a cold and bright March day. The ruins of the tower, were Lybuse's Bath is, the church of St. Peter and Paul, the medieval Rotonda, the casemats and the beautiful park, all made our day. At the foot of the hill, we saw a real Art Nouveau exhibition, formed by the beautiful houses. There is also the Dancing House, built by ING, near a house which was co-owed by Havel, the former President.

O parte mai putin turistica a Pragai este Vysehrad. Cred ca aici ajung mai ales cei care stau mai multe zile in capitala ceha sau care au vizitat orasul de mai multe ori. De ajuns, se ajunge usor, fie luand  metroul linia rosie C, coborand la statia Vysehrad si urmand indicatorul "K Rotunda", fie cu tramvaiul7,8 sau 24 pana la Albertov sau 3.7.17 pana la Vyton si urcand apoi pe strada Vratislavova spre biserica care se vede chiar deasupra. Pentru cei care vor sa se plimbe, pot veni pe jos, dinspre Podul Carol, cam 35-45 minute.

Noi am ales tramvaiul dar am coborat mai devreme, vazand frumusetea de case pe langa care treceam. O intreaga expozitie Jugendstil/ Art Nouveau. Eram pe malul Vltavei si, desi era cam innorat, privelistea merita toti banii! Am dat aici si peste Tancici dum sau Casa dansatoare, despre care puteti afla detalii aici: http://www.galinsky.com/buildings/dancinghouse/index.htm

Urcam  spre Biserica Sf. petru si Sf. Pavel. Aici, la Vysehrad este locul in care s-au asezat primele triburi slave. Insasi numele locului inseamna  "Castelul/cetatea de pe inaltimi". Vratislav al II-lea a fost primul rege care a locuit aici, construindu-si resedinta in secolul al XI-lea. Frumoasele legende despre Libuse, "mama" cehilor, intemeietoarea dinastiei Premyslizilor, au loc de actiune aici. Ajunsi sus pe deal vedem frumoasa panorama a orasului. Acolo, in acele ruine ale unui vechi turn de aparare se spune ca ar fi fost baia Libusei. Ea se scalda acolo cu iubitii sai, pe care ii arunca apoi in Vltava. Charles al IV-lea a introdus regula ca fiecare rege al Bohemiei sa urce la Vysehrad cu o zi inaintea incoronarii. De asemenea, a dispus reconstruirea bisericii, deoarece in 1420, la rascoala husitilor, cand regele Zikmund a fost infrant la Vysehrad, toate cladirile de acolo au fost demolate.

 ruinele cu baia Libusei

Parcul de langa biserica se pare a fi fost locul castelului care a existat aici, din care nu au ramas insa urme. Exista acolo un grup de patru grupuri sculpturale, apartinand sculptorului J.V. Myslbek, care le-a creat intre 1889-1897 special pentru a fi expuse pe Podul Carol. Unul dintre ele ii reprezinta pe Libuse si sotul ei, Premysl.  In 1945 au fost aduse sus, pe Vysehrad.

 Libuse, cu sotul ei Premysl

Biserica Sf. Petru si Sf. Pavel a fost construita in secolul al XI-lea, din ordinul lui Vratislav al II-lea. In 1895 a fost reconstruita in stil neogotic.

 detalii fatada biserica

Parcul care inconjoara biserica se trezeste la viata. E inca primavara, devreme, abia martie dar ziua rece si insorita a scos la plimbare mai multi praghezi. Trecem pe langa Rotonda Sf. Martin, cea mai veche biserica intacta din Praga (secolul al XI-lea). Ea este inchisa aproape permanent, servind doar ca si capela pentru cimitirul alaturat.

S-au pastrat cateva porti de intrare in cetate, cum ar fi si Poarta Leopold, prin care trecem si noi, in drum spre metrou. Se vad urmele fortificatiilor din timpul lui Charles al IV-lea precum si ale citadelei baroc, construita de Ferdinand al III-lea, in secolul al XVII-lea..

 Curand ne apropiem de o zona cu constructii noi si ajungem la statia de metrou. De la antichitate la evul mediu si apoi in modernitate, a fost o plimbare mai deosebita azi si frumoasa.

Caleidoscop praghez sau Praga mea, din amanunte

M-am gandit sa va arat si eu Praga mea, adica asa cum o vad eu. Am fost de trei ori la Praga, am vazut obiectivele importante, gen "must see" si acum ma mai uit si dupa altceva, care altceva s-ar putea sa va placa si voua. Stiu ca pentru azi am promis o alta postare dar fiindca nu as vrea sa va plictisiti de Lisabona (ca si cand asa ceva ar fi posibil!?) si pentru ca plec in weekend la Budapesta si nu mai postez pana luni dupa-amiaza, am ales aceasta varianta.

Asadar, primavara la Praga. Nu, nu e nici o aluzie la eveniment. Pur si simplu am fost ultima data la Praga in martie 2008, chiar inainte de Paste. Ca peste tot si aici lumea se pregatea de sarbatoare si lucrul era vizibil pe strada.
Crapau mugurii la salcii deasupra Vltavei si ratele si lebedele au iesit la plimbare.
Undeva, pe chei, mi-au atras atentia aceste banci, cu picioare interesante:
M-am uitat prin vitrine, sa vad ce i-ar putea fura ochii turistului:M-am uitat chiar si la ce vand galeriile de arta si m-am oprit asupra unui ciclu de ilustratii la povesti.
Apoi am vazut si niste reclame care mi-au placut, pentru un magazin de pantofi:
Am fotografiat o multime de semne de casa care, in evul mediu, tineau loc de numar. Initial, ele se puneau doar la hanuri sau la ateliere mestesugaresti pentru a indica ce se face acolo dar, treptat, s-au folosit si pentru o orientare mai usoara intr-un oras in crestere. Ele sunt nenumarate pe strazi precum Nerudova, Celetna, Karmelitska si altele.
Si clantele vechi mi-au atras atentia, prin diversitate si mestesugul lucraturii.
Am trecut pe langa cafenele sau baruri care m-au invitat,
dar m-am tinut tare si am mancat la acest restaurant plin de atmosfera, care are inauntru copaci decojiti si lampi facute din dovleci, calabasa, ornati cu margele, ca intr-o poveste marocana. De ce tocmai marocana? Nu stiu, asa mi s-a parut mie, pentru culoare.
Pe podul Karol, batranul flasnetar cu mainuta, punkistii si caricaturistii dadeau culoare unuia dintre cele mai indragite obiective pragheze.
Sus, la Hrad, am ascultat muzicantii, m-am uitat dupa caini, am mancat o delicioasa placinta cu mere si am baut un ceai de macese, iar la urma am admirat hotararea militara!
Am ajuns si la zidul lui John Lennon, care poarta pe el zeci de "opere" grafitti, lasate de fani.
Am dat chiar si peste ambasada Romaniei, pe una din strazile mele favorite, Nerudova, si am vazut marcata si o casa in care a poposit vremelnic Mihai Viteazu.

In afara de concertele de muzica clasica, care se tineau in fiecare seara intr-o biserica, ce mai oferea Praga in acel moment? Muzeul comunismului la concurenta cu un patinator de exceptie? Greu de ales!
Cel mai mult mi-a placut insa in Staromeste Namesti unde era amenajat un targ de Paste. Lume multa, vesela, exuberanta. Chiar si mirese! Si ce de bunatati...Un band a inceput sa cante un cantecel saltaret, molipsitor si atunci am realizat ca jocul meu de la gradinita, cu baiatul care statea in cerc si trebuia sa-si aleaga o fata, in timp ce ceilalti cantau si bateau din palme, este, de fapt, un cantec popular cehesc! "Joaca, joaca baiete/ Ca pamantul e plin de fete/ Si jocul asta este format/ Dintr-o fata s-un baiat" Il mai stie cineva? De obicei nu ma dau in vant dupa asemenea distractii dar acolo si atunci, chiar m-am simtit bine.Acum, privind in urma la acea saptamana pragheza, il las pe domnul din imagine sa exclame in locul meu: