Turku

When I first arrived at Turku, 12 years ago, it was midnight and the snow was so big as in my childhood, in my own town. Turku is situated in the South-West of Finnland and it is the best winter port. I met here amazingly warm people, who warmed up my memories of the town. The oldest medieval castle in Finnland is to be seen here. I also loved the wooden structure, similar with those I have seen at Jurmala, in Latvia. Finnland is a place were I would gladly go again in a summer.

Am ajuns la Turku dupa ora 12 noaptea. Omoloaga mea astepta la aeroport si am plecat spre oras absorbind incet imagini cu nameti de zapada cum nu mai vazusem din copilaria mea. Deja la Helsinki, cand am schimbat avionul si a trebuit sa iesim din cladire, pentru a merge direct la avionul mult mai mic cu care am zburat spre Turku, am simtit cum poate sa muste frigul marelui nord.

Orasul l-am cutreierat a doua zi si in cele urmatoare, in masura in care am avut timp liber la dispozitie. Inainte insa de a va arata cate ceva, vreau sa spun ca, in mintea mea, Turku a ramas strans legat de Harriet, o tanara care lucra la Serviciul de Relatii Internationale a Abo Academi University. Ea mi-a aratat ce inima calda si cat de placuti interlocutori pot fi finlandezii. Contrar a ceea ce stiam (stereotip, desigur) despre cultura vestica, in care nu esti invitat in casa omului ci doar in oras, Harriet ne-a invitat intr-o seara acasa la ea. Patrez in amintire un cartier de case familiale, din lemn, situat langa o padure. In lumina becurilor, zapada scanteia. In casa era cald si prin peretele de sticla al livingului care da spre padurea aflata la nu mai mult de 5 m, am admirat brazii incarcati de zapada. Parea o poveste de Craciun, desi acesta trecuse deja. O cina grozava, pregatita de colega mea, a dus la achizitionarea unei retete pe care iata, dupa 12 ani inca o folosim in familie si pe care am numit-o....ati ghicit, Harriet's Food! Asa imi amintesc eu Finlanda.

In Turku exista doua universitati fondate, ambele, din donatii adica bani privati! Atentie, nu este vorba despre cativa asociati care au infiintat un S.R.L.! Va puteti imagina asa ceva? Sau ca una dintre ele detine un tezaur in aur, donat de doi frati care si-au castigat averea in Yukon si care, neavand rude, au lasat-o universitatii? Va spune asta ceva despre dragostea pentru invatatura a finlandezilor? Mie da, fiindca i-am vazut la ei acasa, am stat de vorba cu ei si am inteles seriozitatea cu care isi privesc munca, fiecare dintre ei. Nu e de mirare ca au un standard de viata atat de ridicat. Cand am ales ca partenera de proiect Abo Akademi University habar nu aveam ca aceasta este o universitate de limba suedeza! Nu aveam pe atunci acces la internet si ma bazam pe alte surse pentru informatii. Dupa castigarea independentei, la Universitatea din Helsinki limba suedeza a fost abolita si astfel era nevoie de o unitate de invatamant superior care sa dea acces la educatie tinerilor de origine suedeza. Asta nu inseamna ca nevorbitorii de suedeza nu au acces daca detin un certificat de limba. Venind din Romania, unde probleme de acest tip ne framanta - in mod fals, dupa parerea mea - de multa vreme, lucrul mi s-a parut incredibil. Nu degeaba se spune ca a calatori inseamna, intre altele, a deschide ochii! Nu vreau sa va plictisesc cu observatiile mele oarecum profesionale asa ca hai sa va arat cate ceva din oras.

Orasul Turku a aparut la sfarsitul secolului al XIII-lea, fiind cel mai vechi din Finlanda. In limba finlandeza, "turku" inseamna "piata", asta insemnand ca a fost, de la inceput, un centru comercial, fapt inlesnit de buna sa pozitionare ca port, in sud-vestul Finlandei. Tinutul a avut o istorie zbuciumata, legata de repetate lupte cu rusii din Novgorod sau cu suedezii. Orasul este asezat pe raul Aurajoki, numit in suedeza Abo. De aceea, suedezii au numit si orasul asa, cand l-au cucerit in 1229. Construirea cetatii a inceput in 1280. Arsa de rusi in 1318, intre 1509-1523 ea ajunge in stapanirea danezilor. Peste 200 de ani este randul rusilor sa ocupe teritoriul, intre 1713-1721. Zona va face parte din imperiul rus timp de un secol. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Turku a fost baza de submarine sovietice pentru Marea Baltica, aici aflandu-se si cel mai are port de iarna din zona.

Cetatea , construita la 1280 dupa cum spuneam mai sus, este cel mai mare castel medieval care a supravietuit in Finlanda. Se poate vizita zilnic intre 10 -18, contra sumei de 7 euro. In interior nu aveti ce vedea (ma refer la mobilier, de ex.), aici fiind gazduite diverse expozitii tematice sau spectacole. E interesanta insa de vazut arhitectura, mai ales cea renascentista a etajului superior.

In apropierea castelului se afla raul, cu Forum Marinum, muzeu maritim. In cadrul sau puteti vedea un vas de lemn cu trei catarge, construit in Franta in 1902 si destinat transportului de marfa spre America de Sud. A fost cumparat de Finlanda in 1930. Se numeste Siggyn dar finlandezii ii spun Suomen Joutsen, adica "lebada alba". Mai exista aici un vas construit la Goteborg (Suedia) in 1887, cumparat de Finlanda in 1927 si transformat in muzeu din 1939. Daca sunteti posesorul unui Turku Card, aveti acces gratuit si la Castel si aici. Parerea mea insa este ca nu merita sa dati 21 euro pentru un card de 24 ore sau 28 euro pentru unul de 48 ore, intrucat Turku nu este un oras atat de mare ca sa nu poata fi vizitat cu piciorul si nici atatea muzee nu are. Cat priveste discountul oferit la unele magazine sau bonusul de la unele restaurante, s-ar putea sa nu vreti sa va numarati chiar printre clientii lor.

In piata centrala a orasului, numita Kauppatori, se afla Biserica ortodoxa, construita in 1838 de arhitectul Carl Engel (cu care ne-am intalnit si la Helsinki). Ea deserveste comunitatea rusa din oras.

Finlandezii au la dispozitie Turun Tuomiokirko, adica Catedrala construita in secolul al XIII-lea si dedicata Fecioarei Maria si Sf. Henry, primul episcop finlandez. Ea a fost reconstruita de mai multe ori datorita deselor incendii. Cel mai mare a fost cel din 1827 care a distrus buna parte din oras. Acesta este si motivul pentru care centrul orasului ne infatiseaza diverse stiluri de constructie.

Mie mi-a placut mai mult pe Dealul Universitatii si mai inspre periferie, unde sunt o multime de case de lemn. Vechiul Abo era in intregime din lemn. Ceea ce a ars la marele incendiu, a fost refacut in stil neo-clasic de catre arhitectul Engel. Aceste case imi amintesc de la cele de la Jurmala, din Letonia.

Stiu ca ultima fotografie e miscata dar am postat-o fiindca ilustreaza foarte bine stilul rusesc al structurilor de lemn.

La intoarcerea spre Helsinki am zburat ziua, asa ca am putut sa admir in voie peisajul "tarii celor 1000 de lacuri". Intr-adevar, pe o zi senina de iarna, pe sub tine se perinda doar paduri si lacuri! Este un peisaj ciudat oarecum dar atat de odihnitor. Nu puteam decat sa ma gandesc ce frumos ar fi fost daca as fi strabatut acele paduri, vara...

Helsinki, fiica Balticii / Helsinki, "daughter of The Baltic Sea"

On February 1998, I spent one week in Turku, former capital of Finland. I will write about it in another post. Now I want to show you a little bit of Helsinki, as much as I managed to see during the weekend I spent there before my flight home. Two outstanding churches, the Cathedral and the Uspenski Cathedral, draw my attention. On the Kauppatori or Market Square, as well as on the Esplanadi Boulevard, I saw a lot of nice buildings, their style  going from Gothic to Art Nouveau. I was greatly impressed by a huge bookstore - the largest I have ever seen till then - and the number of people buying books.

Helsinki, capitala Finlandei, surpanumita "fiica Balticii", a fost fondat  de regele Gustav Vasa al Suediei, In 1550. In 1809, Finlanda a fost anexata Rusiei, iar capitala sa a fost mutata de la Turku la Helsinki. Acum 12 ani am petrecut o saptamana la Turku (despre care va povestesc in alta postare), venind in capitala doar pentru weekend, inainte de plecarea spre tara.

Fiind luna februarie, ziua era extrem de scurta, in termeni de lumina naturala vorbind. In Finlanda, iarna intunericul domina aproape toate orele de veghe ale omului. Pleaca la munca pe intuneric si revine pe intuneric. Pentru noi, cei obisnuiti cu mult mai multa lumina, acest lucru poate fi neplacut. Nu am vazut prea mult din Helsinki, m-am invartit doar in perimetrul central. M-a impresionat insa ordinea din toate locurile in care am intrat.

Cea mai grozava impresie mi-a produs-o o librarie enorma, cu etaje, cum nu mai vazusem pana atunci. Era plina de oameni si nu doar privitori, ci cumparatori, intrucat cozile la caserii erau lungi. Pentru mine personal, sa vad asemenea cozi pentru carti, a fost o minune! Accesul liber la raft si multitudinea de carti in limba engleza m-au facut "sa pierd" destul de mult timp acolo. Un colt anume mi-a atras atentia. Cunoasteti locurile care exista acum si la noi, in malluri, unde pot fi lasati copiii sa se joace, avand la dispozitie tot felul de posibilitati pentru giumbuslucuri. Ei, acolo, copiii erau lasati....printre carti! Evident, de povesti. Si nu singuri, ci cu o "tanti" care le citea din cartile cu poze frumos colorate. A fost o placere sa-i privesc pe micuti cum stateau cuminti tare si o priveau fermecati. M-am gandit ce drum lung mai avem de parcurs si gandul e valabil si astazi din pacate, in conditiile in care, nu demult am cerut studentilor mei sa ridice mana cine a citit in ultimul an 5 carti (numar infim, zic eu, mare iubitor de carte). Nu a ridicat mana NICI UNUL si m-a durut sufletul, credeti-ma! Sa revenim insa fiindca, oricat ar fi de trist, nu acesta este subiectul meu aici (si sa nu-mi argumentati, va rog, ca exista internetul la care ei apeleaza, fiindca acesta nu va inlocui niciodata, in opinia mea, o carte adevarata!)

In mijlocul Pietei Senatului, in centrul orasului dar aproape de mare, se afla Catedrala, devenita un simbol al orasului. Constructia sa a fost terminata in 1852, folosindu-se planurile arhitectului Carl Engel, care a lucrat mult si in St. Petersburg. Fatada sa e simpla, in stil neo-clasic. Fiind asezata pe un mic deal, 46 de trepte duc la intrarea sa. Inaltimea sa este de 62 m asa ca poate fi vazuta din mai multe locuri din oras. Initial, biserica a fost inchinata Sf. Nicolae, patronul marinarilor dar si ca semn de pretuire pentru tarul Nikolai I. Dupa ce Finlanda si-a castigat independenta, in 1917, biserica a devenit luterana. In fata sa se ridica statuia lui Alexandru al II-lea.

Nu departe de Catedrala se afla Biserica Uspenski (Adormirea Maicii Domnului), biserica ruseasca care poarta in varf 13 "bulbi de ceapa", caracteristici stilului bisericesc rusesc, care ii reprezinta pe Christos si cei 12 Apostoli. Cinci din aceste turnuri sunt invelite in aur de 22 carate. Biserica, din caramida rosie, construita pe o stanca, aproape de mare, este cea mai mare catedrala ortodoxa din vestul Europei. Constructia a durat din 1862 pana in 1868 si se datoreaza lui Alexei Gornostaev. Privind-o, vedem foarte bine de ce se spune ca, in timp ce bisericile catolice se inalta spre cer, cele ortodoxe par coborate din cer pe pamant.

Desi Helsinki are doar jumatate de milion de locuitori este considerat  ca fiind zona cu cea mai rapida dezvoltare din Europa. Citisem la bordul avionului, ca - in acel moment - era tara cu cel mai mare numar de utilizatori de internet si cei mai multi posesori de telefoane mobile (Nokia, ma gandesc) din Europa!

Orasul, care nu are o istorie prea veche, cuprinde o varietate de stiluri de constructie, de la gotic la Art Nouveau. Lucrul acesta se observa cel mai bine in Kauppatori, piata centrala si pe Bulevardul Esplanadi, pe unde m-am plimbat.

Capitala finlandeza este incojurata de un arhipelag de 315 insule. Helsinki este si un port foarte activ, in care ancoreaza numeroase ferry-uri de linie. De exemplu, in 2 ore, cu 26 de euro, puteti ajunge de aici la Tallin.

De cazat, m-am cazat la Hotel Anna, pe care il puteti gasi aici     http://www.hotelanna.fi/    Este situat intr-o zona linistita, artistica (se numeste Cartierul Design), cu galerii de arta si mici restaurante.

Dupa cate am vazut, sunt deseori oferte convenabile de zbor de la Bucuresti la Helsinki asa ca, in iarna asta, poate va va tenta un weekend acolo. De ce nu?