Muzeul Naţional Bardo

Mărturisesc că atunci când am auzit că programul de vizită a Tunisului cuprinde şi un popas la Muzeul Naţional Bardo, nu am fost prea încântată. Aş fi preferat să petrec timpul respectiv hoinărind prin oraş. Când am părăsit însă muzeul, părerea mea era schimbată şi aveam o cu totul altă stare de spirit. Muzeul, care fiinţează din anul 1888, adăposteşte cea mai mare colecţie de mozaicuri din lume. E păcat să treci prin Tunis fără să îl vezi!

Colecţiile sunt împărţite în perioadele: preistorică, punică, romană şi creştină. Accentul vizitei noastre a fost pe perioada romană dar am putut vedea şi suficiente mostre de artă islamică în însăşi construcţia care adăposteşte muzeul. Colecţia în sine (vase, ţesături, bijuterii) se află în Palatul Hussein, pe care nu l-am vizitat din lipsă de timp.

Construcţia iniţială, Palatul Hafsizilor, data din sec. al XIII-lea. Hafsizii reprezentau o dinastie care a condus Tunisia timp de cca. 350 de ani.

Palatul Bardo, ca reşedinţă a beyului şi exemplu de artă arhitectonică arabă, datează din sec. XVII-XVIII. Plafoanele bogat împodobite, stucaturile de pe pereţi, curţile interioare, ceramica frumos colorată ne transferă, parcă, în lumea de basm a Şeherezadei. Personal, m-a dus cu gândul la Allhambra din Granada.
Câteva săli adăpostesc artefacte, măşti, statuete din perioada punică. Apoi intrăm în sălile care expun pe pereţi şi pe pardoseală minunatele mozaicuri romane, descoperite în vilele din El-Jem, Sousse, Carthago, Djerba, Dougga, Kerkouane, Kairouan. Temele sunt foarte variateŞ scene de vînătoare, animale, păsări, peşti, Neptun cu cele patru anotimpuri (Sousse), o vilă romană, poetul Vergiliu, autorul Eneidei - singurul său portret cunoscut (El-Jem), Neptun răpit de piraţi, Ullysse şi sirenele sunt doar câteva dintre sutele de mozaicuri expuse.
Ca orice muzeu şi acesta este închis în zilele de luni, în celălalte zile fiind deschis între 9-17. Nu rataţi vizitarea sa, fără de care popasul în Tunis nu ar fi întreg.

În fugă, Carthago / Hurriedly, Carthago

Carthago, this is how the Latins called it, was founded by the queen Dido in 814. After the third Punic War, the town was destroyed by the Romans but they have also reconstructed it. It played an important power role in the Roman Empire. In 698 AD it was destroyed the second time by the Muslims, who conquered it.

We have visited there only the Antonius' Bath, but there are a lot of ruins to be seen, scattered on a large surface.

Carthago, cum îl numeau latinii, a fost construit - conform surselor romane - de către "puni"(nume dat fenicienilor) sau cartagenezi, în anul 814, sub domnia Reginei Dido, amintită de poetul Vergiliu în epopeea sa, Eneida.

Este vorba, de fapt, despre o serie de aşezări în Golful Tunisului. Nu este locul aici să detaliem istoria. Aş adăuga doar că romanii, după ce au distrus Carthago în urma celui de-al treilea război punic, l-au reconstruit, lăsându-l să joace un rol important de putere în Imperiul Roman. În anul 698 e.n., oraşul a fost distrus a doua oară, după ce a fost cucerit de musulmani (pentru detalii, vezi wikipedia).

Vizităm Băile lui Antoninus, între Muzeul Bardo şi Sidi-Bou-Said. Dacă obiectivul e atât de înghesuit, ca să încapă şi să dea varietate itinerarului, nu vom vedea, desigur prea multe. Cei care au timp, mai pot vedea, în alte puncte, deoarece vestigiile sunt risipite pe o mare suprafaţă, un amfiteatru, cisternele de apă, basilica şi teatrul, un hipodrom.

Noi intrăm în frumosul parc, învecinat cu marea, printr-o alee de palmieri monumentali.Pe o colină, în spatele sitului, se află Palatul Prezidenţial. Nu îl vedem, fiind ecranat de copaci. Drapelul naţional, care flutură deasupra lor, ne indică însă că este vorba despre un obiectiv oficial. Ni se atrage atenţia să nu fotografiem în direcţia aceea. Oricum, nici cu zoom nu vedeam decat frunze...

De pe urma vizitei ne alegem cu o vedere frumoasă spre mare, după care iar fuga la microbuz, să mergem la Sidi-Bou-Said. Uff!

Tunis, oraş de vis / Tunis - A Dream City

The antique Tynes was already here in the 5th century BC, before the Romans came, on 255 BC, for the first Punic War. The real birth of the city is connected with the building of the Zidouna Big Mosque, on 732 AD.

We had only a short pause in our tour, so we just made some photos of the official buildings (officialy it is not allowed but the guards looked the other way), and then we crossed the medina to the French Quartier. This medina looks bigger than that in Sousse but we do not have time!

Bab bahr or the French Gate connects us with Place de la Victoire. A lot of European buildings, trees, restaurants and coffee shops, a rather eclectic style cathedral (1883), trees... These are only glimpses of a city I would like to visit for real one day.

Nu ştiu dacă Tunis rimează bine cu vis şi nici nu ştiu dacă titlul are acoperire în realitate, ceea ce ştiu însă cu certitudine este că, dacă aş mai avea timp, Tunisul ar fi unul dintre oraşele pe care mi-ar plăcea să-l iau la pas, în tihnă.

În excursia de o zi care a avut ca traseu Sousse-Tunis-Cartagina-Sidi Bou Said-Sousse, suntem doar 6 persoane: patru din Satu-Mare şi noi doi. Ghida noastră este de fel din Oradea. S-a întâmplat să fim cam din aceeaşi parte a ţării.

Cum înainte de fiecare călătorie consult cu sfinţenie "biblia" Lonely Planet sau alta asemănătoare, aflasem deja că Tunisul sau anticul Tynes se afla deja aici în sec. al V-lea î.e.n., deci înainte de venirea romanilor care au sosit în 255 î.e.n., înainte de primul război punic. După ce i-au înfrânt pe cartaginezi (vă aduceţi aminte de Hannibal, de la lecţiile de istorie, fiindcă mie tare mi-a plăcut povestea aceea cu elefanţii?), romanii nu au mai fost interesaţi de Tunis. Soarta oraşului s-a schimbat atunci când cuceritrul Hassan bin Nooman a hotărât că găsise aici un bun punct de apărare. Naşterea adevărată a oraşului este legată de anul 732 e.n., când s-a construit Marea Moschee Zitouna sau Moscheea Măslinului. (Se poate vizita zilnic, cu excepţia zilei de vineri; se identifică uşor în medina, după minaretul său pătrat. Având doar o oră la dispoziţie, din păcate, nu am putut să o vedem înăntru, cum se întâmplă cu multe obiective la aceste excursii "împachetate".)

Facem cam două ore până la Tunis, capitala ţării, pe un drum foarte bun, în mare parte autostradă. Parcăm în centru, lângă Place du Gouvernement, în apropierea medinei şi ni se dă o oră să mergem unde vrem.

Înainte de a intra în medina, fac repede şi cam pe furiş câteva poze în zona centrală, cu clădiri administrative şi sedii social-politice importante, despre care ni s-a spus că nu ar fi voie să fie fotografiate, fiindcă gărzile nu agreează acest "hobby". Nişte domni foarte serioşi, în uniformă şi cu mustaţă, chiar vegheau să fie aşa! Tot aici este şi sediul Guvernului, cu biroul Premierului.
Pentru ghizi cred că este foarte comod: te lasă de capul tău şi faci ce te taie el. Iar ei, stau la umbră. Colegii noştri de drum s-au oprit în medina, iar pe noi, ne-a tăiat să o traversăm, să vedem ceva şi din aşa-numitul "oraş francez".

Medina, ca şi cea din Sousse, şi ca orice bazar, este plină de tot felul de oameni şi de tot felul de mărfuri. Le pozez mai ales pe cele specifice, că restul găsesc şi la Timişoara, la talcioc, aduse din Turcia. După cum se vede, la domnişoare moda diferă în funcţie de gust, iar pentru domni, gustul este altul. De narghilea.Ieşim din medina în Place de la Victoire, la Bab Bhar sau Poarta Franceză, care era poarta de est a medinei până când francezii au dărâmat zidurile înconjurătoare pentru a-şi construi partea "lor" de oraş.
Ne aflăm imediat pe un bulevard larg, umbrit de copaci, cu multe restaurante, baruri şi cafenele şi clădiri cu aspect european. Mai încolo, o catedrală construită într-un stil mai degrabă eclectic în 1883, constituie pentru noi punctul în care ne-am uitat la ceas: ora de voie trecuse aproape şi trebuia să fugim la microbuz, deşi mai erau atâtea de văzut şi fotografiat!

Alb şi albastru de Tunis / Tunis White and Blue

If you would not see the specific gates, you may believe that you are in a Greek village. Everything is staring white and a blue like the sky in a summer day. Sidi Bou Said started to be a touristic attraction since 1915. Artists and wealthy people bought here nice, traditional houses, built in the Andalusian style, brought here by the Spanish Moors in the 16th century.


Sidi Bou Said lies at 17 km NE from Tunis, the capital city of Tunisia.  You may go there using a tram, a taxi or buying a tour. Such a tour (from Sousse) costs 35 euros, lunch included. Beside this village you will visit Cartagena and Tunis, with the famous Bardo Museum.

Dacă nu ai vedea porţile specifice, ai putea crede că eşti într-un sat grecesc. Totul este alb strălucitor şi albastru ca cerul, până şi băncile şi stâlpii pentru felinare, din parc.Sidi Bou Said, un sat devenit punct de atracţie turistică şi protejat ca atare încă din 1915 (ne spune ghidul Lonely Planet), a făcut parte din itinerarul unei excursii de o zi, de la Sousse la Tunis. E un loc care atrage cu precădere artiştii, care şi-au cumpărat aici frumoase case de vacanţă, în stilul andalusian, adus de musulmanii spanioli în secolul al XVI-lea.

Satul se află la 17 km nord-est de capitala ţării, Tunis, şi se poate ajunge aici cu un fel de tramvai (metro leger), cu taxiul sau, ca şi noi, într-o excursie cumpărată. E poate momentul să spun că excursia costă 35 euro/persoană, având şi prânzul inclus. Sidi Bou Said reprezintă doar unul dintre obiective, alături de Cartagina şi Tunis. Ca şi cealaltă excursie, de 2 zile, "în Sahara", şi aceasta merită banii!
Acesta este locul în care am băut prima dată ceai de mentă cu seminţe de pin, numit "bondoc", servit în pahare mici, la o ceainărie aflată aproape de parcarea în care ajung maşini, autocare şi microbuze. Aici, în parcare, este şi o mică piaţă, unde doritorii găsesc diverse nimicuri precum şi obiecte sculptate în lemn de măslin. Deşi cumpărasem aşa ceva şi în Grecia, abia aici un meşter mi-a spus "secretul": pentru ca lemnul să se păstreze frumos, trebuie uns cu ulei de măslin, din când în când.
Urcăm pe străduţele animate, pline de turişti, care se opresc la magazinele de suveniruri, atraşi de frumoasa ceramică tunisiană. Magazinele cu dulciuri şi micile cafenele îi ademenesc deopotrivă.Pe mine mă atrag porţile caselor, fiecare având un alt desen, alcătuit din niturile metalice, negre, cu care sunt împodobite.
Trebuie să recunosc că sunt cam frustrată de timpul scurt, de oră, care ni se lasă la dispoziţie. Acesta este, din punctul meu de vedere, marele dezavantaj al excursiilor "împachetate", adică în grup, cu ghid şi program prestabilit. Prefer să-mi organizez singură excursiile, să mergem pe cont propriu, să zăbovim unde ne place sau să nu mergem deloc undeva, dacă nu ne interesează. Din păcate, nu întotdeauna a fost posibil aşa ceva, aşa că a trebuit să mă mulţumesc şi cu "second best".

În timp ce câteva persoane, din marele grup de 6 câţi eram în microbuz în acea zi, o iau spre cafeneaua şic din vârful dealului,
ne pierdem pe străduţele mici, inundate cu flori şi verdeaţă, pe care obiectivul aparatului meu de fotografiat le caută...