Mantova / Mantua

Mantua lies in the Po Plain, surrounded by the waters of three lakes. It is Gonzaga's town,  a powerful family who ruled the town for nearly four centuries. They invited here great artists to embelish the town.  Brunelleschi, Alberti, Mantegna, Pisanello are only few of them. 

Here is what I see in my day trip to Mantua:

• The Palace of  Reason (1250);
• The Clock Tower;
• St Lorenzo Rotonda, XIth century;
• The Castiglione Palace, 13th. century;
• The Duke's Palace;
• The Bishops House, baroque style;
• The Cathedral;
• St. George Castle;

Most of them could be seen in the Herbs Market and in Sordello Market. I had no time to visit them inside, where the true treasures are, the pieces of arts. There are also many other places to visit in Mantua so, if you are in Italy, please consider to put this town on your list. It is worth a visit!

Un alt oras frumos din Campia Po, Lombardia este Mantova, aflat la confluenta raului Po cu Mincio. Orasul, inconjurat de lacuri unite intre ele prin poduri, are o asezare unica. Denumirea sa deriva de la zeul etrusc Mantus. Istoria se pierde in legende. preluate si folosite de Virgiliu in epopeea sa  Eneida. Asa aflam ca asezarea a fost construita din ordinul lui Ocnus, un erou etrusc. Nimic nu confirma insa aceasta origine. Galii s-au stabilit aici pentru putin timp, apoi orasul a fost condus de romani. In perioada medievala, a facut parte din domeniul contesei Mathilda de Canossa, apoi a devenit oras liber. Dupa 1328, puternica familie de Gonzaga a inceput sa conduca orasul, ducand la inflorirea sa culturala si artistica. In acelasi timp i-a crescut puterea economica si politica, asa incat i s-a atribuit numele de "orasul lui Gonzaga". Timp de patru secole cat a durat aceasta stapanire, pictori, arhitecti si scriitori renumiti au lucrat in Mantova. Brunelleschi, Alberti, Mantegna, Pisanello sunt doar cativa. In 1707 Mantova si-a pierdut independenta politica, intrand sub stapanirea austriaca. Luptele cunoscute ca Risorgimento au fost grele pentru Mantova dar, in cele din urma, orasul a fost anexat Regatului Italiei.

Piazza delle Erbe are numeroase cladiri importante si se caracterizeaza prin portalurile sale, pe care le regasim peste tot in oras. Predomina culorile brun-roscat si gaben-ambra.

Palatul Ratiunii (1250) are ferestre cu arcuri sustinute de mici stalpi de marmora care fac un bun efect cromatic. Acesta a servit ca sediu al Inaltei Curti de Justitie. Lui i se alatura Turnul cu Ceas, construit de Luca Fancelli dupa modelul clasic urmat in toata Italia, are intr-o nisa o statuie a Madonnei din secolul 17. Rotonda St. Laurentiu este o mica biserica in stil romanesc, construita la sfarsitul secolului al 11-lea. Ea a fost construita din ordinul contesei Mathilda de Canossa.

 Palatul Ratiunii si Turnul cu Ceas

 detaliu cu Madonna

 Rotonda Sf. Laurentiu

In Piazza Sordello gasim casa construita de primii stapanitori ai orasului (1273-1328), Bonacolsi, preluata mai tarziu si extinsa de familia Gonzaga. Este, de fapt, un grup de cladiri cunoscut sub numele de Palatul Ducal. Palatul Castiglione, aflat si el tot in aceasta piata, dateaza din secolul al 13-lea. Casa Episcopala, in stil baroc, face nota discordanta cu ansamblul pietei. Catedrala,  construita la inceputul secolului al 11-lea in stil romanesc, are si ea o fatada noua, construita in secolul al 18-lea.

Palatul Castiglione

Casa Episcopala

Piata Sordello cu Catedrala (stanga) si Palatul Ducal (dreapta)

Catedrala, detaliu

La sfarsitul secolului al 14-lea, Bartolino de Novara a construit pentru familia Gonzaga  Castelul Sf. Gheorghe, folosit pentru apararea orasului si intarirea dominatiei lor. Fortificatiile se adaugau apararii oferita de apele care inconjurau orasul. Castelul, inconjurat in trecut cu un sant de aparare, este masiv si impunator cu cele patru turnuri ale sale. Decorarea interioara apartine in mare masura lui Mantegna.

 Castelul Sf. Gheorghe

detaliu

In apropiere de castel se afla Piata Virgiliu, care ne ofera un monument al poetului, apartinand sculptorului Luca Beltrami. O mica straduta duce spre strada d'Arco, unde se poate vedea palatul cu acelasi nume construit in 1784 in stil neo-clasic si stapanit de familia unor conti din Trento.

 monumentul lui Virgiliu

fatada Palatului d'Arco

Nu am avut ragazul de a vizita si in interior toate aceste palate, pentru asta ar fi fost nevoie de cateva zile, ele nefiind singurele comori ale Mantovei. Prin ceea ce am povestit am vrut doar sa va aduc in atentie acest oras, nedreptatit de multi turisti, in opinia mea.

Parma

When I'm saying Parma, I'm thinking to the Stendhal's novel (Parma Monastery), to the Parma violets or Parma ham. Speaking in modern terms, Parma is a brand. Being in Trento for my job and looking on the map to find a new destination for my weekend trips, I found Parma and I went there (1999).

What do you visit in a town which became well-known through a monastery?! Of, course, churches and monasteries! Jokes aside, I always visit churces and monasteries because they are deposits of history and arts, being it architecture, painting or sculpture. Everywhere in the world but especially in Italy the biggest artists left their works in churches.

There is an Il Duomo in Parma too, constructed in the 11th century, together with the Baptistery near by. This is considered to be one of the most important medieval monument in Italy. Even if the construction style is Romanic, it has strong influences of early French gothic. In the same Piazza Duomo, you may visit Palazzo Vescovile, the home of anti-popes Vescovi family, which hosts now a rich painting collection.

To reach Piazza Duomo, you have to walk across Piazza Garibaldi, the site of the power in Parma. 

Palazzo del Governatore, Palazzo del Podesta, Palazzo del Comune are all here.


The church and monastery San Giovanni Evangelista (built during 11th-15th centuries)have three nice inner courts were I enjoyed the silence some time: Capittolio Courtyard (1500), followed by San Benedetto Courtyard (1508-1512) and San Giovanni Courtyard, the most "recent" (1537-1538).

These are not the only treasures you may visit in Parma. There is also one of the oldest university in the world (founded in the 11th century), Palazzo Ducale, Toscanini Museum, Farnese Theater, The National Gallery, Palatina Library, etc.


Cand spun Parma, ma gandesc automat la romanul lui Stendhal (Manastirea din Parma), la violetele de Parma sau la sunca de Parma. Dupa cum vedeti, in termeni moderni, Parma este un brand. Fiind cu treaba in Trento si uitandu-ma pe harta pentru a-mi alege obiective de weekend, am vazut ca Parma se incadreaza in grupa "vizite de o zi" si, in primul weekend care a urmat, mi-am luat bilet de tren dus-intors spre Parma (1999).

Cand te afli intr-un oras facut celebru de un mare scriitor printr-o manastire, vizitezi, desigur, biserici si manastiri, nu?! Lasand gluma de-o parte, aceste vizite intra intotdeauna in programul meu deoarece, prin intermediul lor, fac cunostinta cu istoria si arta locului, fie ca este vorba despre arhitectura, pictura sau sculptura, iar marii maestri italieni si-au lasat "grosul" operei lor, ca sa zic asa, in biserici. Acestea pot fi considerate la fel de bine si muzee ale Italiei (si nu numai, situatia repetandu-se in multe alte tari).

Exista si in Parma Il Duomo care, impreuna cu Baptiseriul se afla intr-una dintre cele mai frumaose piete din Italia, Piazza Duomo. Inceputa in secolul al 11-lea, catedrala este proiectata de arhitectul si sculptorul Bendetto Antelami. Acelasi artist este si autorul Baptiseriului, considerat unul dintre cele mai importante monumente medievale din Italia. Acesta este construit in stil romanic, cu puternice influente ale goticului francez timpuriu. Din pacate, ca si in cazul celorlalte orase italienesti prezentate pana acum, nu am fotografii de interior deoarece aparatul pe care il aveam nu imi permitea acest lucru.

 Catedrala (stanga) si Baptiseriul (dreapta)

detaliu

 Baptiseriul

poarta Baptiseriului

In aceeasi piata se afla si Palazzo Vescovile, al puternicei familii Vescovi. Constructia sa a inceput, de asemenea, in secolul 11 dar a suferit numeroase modificari de-a lungul timpului. Acum el adaposteste o colectie bogata de tablouri.

Palazzo Vescovile

Pentru a ajunge in Piata Domului trebuie sa treci printr-o alta piata, Piata Garibaldi, sediul puterii din Parma. Ea adaposteste numeroase edificii din secolele 13-16, precum Palazzo del Governatore, Palazzo del Podesta, Palazzo del Comune. Primul a fost construit in secolul al 13-lea, iar in 1673 i s-a adaugat Torre Municipale.

Palazzo del Governatore, cu Torre Municipale

Palazzo del Podesta si Palazzo del Comune

Biserica si manastirea San Giovanni Evangelista (sec.11-15) a fost sediul intelectualitatii orasului multa vreme, intretinut de calugarii benedictini. Fatada sa cu trei portaluri este impodibita cu statui. Campanila a fost construita abia in 1618, dupa proiectul lui Battista Magnani. Manastirea, datand din secolul 16, a fost sediul vietii culturale. Ea are trei curti interioare, in care am petrecut o buna bucata de timp, bucurandu-ma d elinistea inconjuratoare. Cea mai veche este Curtea Capitoliului (1500), urmata de Curtea San Benedetto (1508-1512) si de Curtea San Giovanni, cea mai "recenta" (1537-1538).

Biserica si manastirea San Giovanni Evangelista

Curtea Capitoliului

Curtea San Benedetto

Curtea San Giovanni

Acestea nu sunt singurele lucruri pe care le puteti vedea in Parma. Micul oras merita cu prisosinta 2-3 zile de sedere. Supranumit "orasul artei", Parma a fost sediul familei antipapale Vescovi, care si-a pus amprenta asupra sa, dand un impuls instructiunii publice prin creerea Capitolo della Cattedrale, precursoarea Universitatii din Parma, una dintre cele mai vechi din lume, fondata in secolul 11. Va mai asteapta Palatul Ducal, Casa-muzeu Toscanini, Galeria Nationala, Biblioteca Palatina, Teatrul Farnese si multe altele.

Florenta, 1997 / Florence, 1997

I imagine that somebody who goes for the first time to Italy would think firstly at Rome, Venice, Milan, Pisa  and, of course, Florence. I was there on March 1997, again for one day only, on a weekend. I tried to do my best and I left with some impressions and photos which I try to share with you now.

Santa Maria del Fiore Church or Il Duomo di Firenze was built between 1294-1418. In certain moments of its history, Giotto and Brunelleschi have been involved. Brunelleschi built the octogonal dom and Giotto the first storey of the Campanilla. He also supervised the whole work. In the interior there are works of art belonging to Donatello, Ghirlandaio, Uccello and many others. 


In the San Giovanni Baptiserium have been baptised many members of the Medici family and Dante.

Palazzo Vecchio, in Piazza della Signoria, is now a museum, where one may see Machiavelli’s office. A copy of  Michelangelo’s David may be seen in front of the fortress.

 I also visited Galleria dell'Academia, with an important sculpture collection, San Lorenzo Church and Capela Medici, and the wonderful Santa Croce Church with the tombs of Michelanagelo and Dante.

A visit to Orsanmichele was also worthly, and Bargello offered me the opportunity to see the largest gothic and Rennaisance sculpture collection in Italy.

Last but not least, Ponte Vecchio, a very atmospheric place. May be you will ask:  but Ufizzi Galleries? You are right! I was not there because of the long queu at the tickets and my limited time. I preferred to see the objectives I told you about, and to think that one day I will return to Florence.


Imi imaginez ca atunci cand cineva merge pentru prima data in Italia, se gandeste la cele mai cunoscute orase din punct de vedere turistic, precum Roma, Venetia, Milano, Pisa si, desigur, Florenta. Eu am ajuns acolo in martie '97, tot intr-o trecere scurta, de o zi. Am incercat "sa inghesui" cat mai multe in aceasta zi si am ramas cu crampeie de impresii si imagini din care incerc acum sa va arat cate ceva, fara vreo ordine anume.

Biserica Santa Maria del Fiore sau Domul din Florenta este una dintre cele mai cunoscute de catre turisti. Datorita apropierii cladirilor din jur este dificil de fotografiat. De dom se leaga numele lui Giotto si al lui Brunelleschi, fiecare implicat la un moment in lunga istorie a construirii bisericii  Proiectata in 1294 de catre Arnolfo di Cambio si avand ambitia de a fi cea mai mare biserica romano-catolica din lume (ceea ce nu a reusit), a fost terminata abia in 1418. La un moment dat, Giotto a fost selectat pentru supravegherea intregii constructii. El a facut primul etaj al Campanillei, continuata dupa moartea sa de alti arhitecti. Totusi, ea este cunoscuta sub numele de Campanilla lui Giotto. Brunelleschi a lucrat timp de 16 ani la constructia cupolei octogonale, prima fara un cadru din lemn. Actuala fatada a bisericii dateaza din 1887. In interior, se regasesc comori ale artistilor Renasterii, precum Donatello, Ghirlandaio, Uccello.

 Il Duomo di Firenze

 Campanilla lui Giotto

cupola octogonala a lui Brunelleschi

Baptiseriul, una dintre cele mai vechi cladiri din Florenta, este locul unde au fost botezati Dante si membrii importanti ai puternicei familii Medici. Foarte frumoase sunt usile din bronz, reprezentand scene din Biblie, datorate - majoritatea - lui Lorenzo Ghiberti.

Baptiseriul San Giovanni

In frumoasa Piazza della Signoria se afla fortareata Palazzo Vecchio, sediu al republicii florentine, cu biroul lui Machiavelli. In fata sa, o copie a celebrului David al lui Michelangelo.

Palazzo Vecchio

La Galleria dell'Academia, care adaposteste pictura si sculptura din secolele 13-16, nu il puteti scapa pe David!

Michelangelo - David

Capodoperele sculptorului-titan se gasesc insa si in Capela Medici a Bisericii San Lorenzo unde, intre 1520-1534, Michelangelo a sculptat mormantul Ducelui de Urbino, al Ducelui de Nemours si Madona cu pruncul. Cei mai multi membri ai familiei di Medici sunt inmormantati aici.

Biserica are si o frumoasa curte interioara, plantata cu pomi de rodii.

 curtea Bisericii San Lorenzo

Capela Medici

Cea mai mare biserica franciscana din Italia, Santa Croce, adaposteste mormintele lui Michelangelo si Dante. Interiorul este impodobit cu minunate sculpturi ale unor mari artisti. Tot aici se afla si una dintre cele mai importante opere ale lui Brunelleschi, Capella di Pazzi.

Biserica Santa Croce

Despre Orasanmichele nu stiam chiar nimic inainte de a o vizita. In timpul romanilor ar fi existat aici, se spune, o cladire in care era adorata Isis. Mai tarziu, breslele din Florenta au depus in firide sculpturi infatisandu-i pe sfintii lor patroni. In secolul 13 locul s-a transformat in piata de grane, distrusa de un incendiu in 1304.  Mai tarziu s-a construit o cladire noua. Piata a fost mutata si locul si-a reluat traditia. Cele doua usi folosite si astazi au fost construite in 1410 de Ghiberti.

Orsanmichele

Bargello, a carui istorie se intoarce in timp in 1255, care a servit si ca inchisoare si ca prefectura, a devenit Muzeu National in 1865. El adaposteste cea mai mare colectie italiana de sculptura din perioada gotica si cea a Renasterii (Michelangelo, Donatello, Verrochio, Ghiberti si multi altii). Bargello a servit ca model de constructie pentru Palazzo Vecchio.

Bargello

Un loc pitoresc este Podul Vechi, singurul care supravietuieste din Florenta medievala, celelalte fiind distruse in timpul celui de-al doilea razboi mondial. PonteVecchio este intesat de pravalii cu bijuterii, in care straluceste aurul. De acolo se poate arunca o privire pe fluviul Arn.

 Ponte Vecchio

 pe pod

Poate unii va veti intreba: dar Galeriile Ufizzi? Asa e, acolo nu am fost . Coada la bilete era imensa si eu aveam la dispozitie doar o zi. Am preferat sa le vad pe celelalte si sa ma gandesc ca ma voi intoarce intr-o zi la Florenta.

Venetia, pe ploaie / Raining Venice

I am back from my short trip to Thailand. A lot of impressions and over 4000 photos have to be sorted out (as soon as possible) in order to start my presentation. Meantime, I will continue my posts (4) about my trips to Italy, done during the period 1997-2000.

My first two encounters with Venice took place on March 1997 and December 1998, and both have been...wet!

My first surprise was to see Canal Grande immediately after I came out from the railway station. People with umbrellas and shivering a little, took the vaporetto, leaving me in the rain, disoriented. At an impulse, I decided to take the foot way to the San Marco Square, indicated by signposts. This is what I wanted to see, influenced by two postcards kept by my grandfather, and which made me dream about a mysterious place, full of gondolas.


The sky and the streets were dull. The water was high to the brim of the street. Only the little shops selling rain boots on the streets, made some profit. I remind that in the December trip it was funny to see ladies dressed in elegant furs and wearing those boots!


In San Marco's Square, instead of a lot of people and doves, everything was covered by two palms of water. People were queuing on planks, to see the Basilica. I thought then that I will never come again to Venice, which seemed to refuse to show me a better face. Till May 2009, when I stayed there four days and my opinion changed completely. But about that trip, some other time... 


M-am intors din scurta mea excursie in Thailanda, aducand cu mine impresii si peste 4000 de fotografii. Dupa trierea obisnuita, voi incepe sa va povestesc cum a fost. Pana atunci, continui cu inca cateva postari (4) despre calatorii in Italia anilor 1997-2000.

Primele mele doua intalniri cu Venetia au fost foarte scurte si s-au desfasurat pe ploaie, in martie 1997 si decembrie 1998. Imi amintesc ca ceea ce a constituit o surpriza neasteptata a fost faptul ca, iesita din gara, am dat imediat ochii cu Canal Grande.  Oameni cu umbrele si zgibuliti de un vant subtire se urcau in vaporetto-uri si se departau grabiti. Eu am luat-o pe jos, urmand indicatoarele, pentru a ajunge in Piata San Marco. Asta vroiam sa vad prima data in Venetia, purtand in minte doua ilustrate pastrate de bunicul meu si vazute cand eram copil. Ele m-au facut sa visez la un oras misterios, strabatut de gondole.

Totul era mohorat, peretii caselor coscoviti de umezeala. Faceau negot bun doar micile magazine care vindeau, in strada, cizme de cauciuc. Pe stradutele apropiate de canal erau intinse, din loc in loc, scanduri, pentru a putea circula fara sa te uzi prea tare pe picioare. In cea de-a doua calatorie, cea din decembrie, m-au amuzat doamnele imbracate in blanuri elegante si incaltate cu cizme de cauciuc! Cred ca era ceva ce puteam vedea doar acolo.

Cateva poze, facute pe Canal Grande, arata apa ridicata la nivelul cheiului.

In sfarsit, am ajuns in Piata San Marco. In locul imaginilor insorite, cu o multime de oameni si de porumbei, retinute din filme, m-a intampinat un loc trist si cenusiu, acoperit de doua-trei palme de apa, peste care era aruncata o podina din scanduri lata cat sa treaca un om si pe care stateau cuminti la coada cei care doreau sa intre in basilica.

Cand lucrul acesta mi s-a intamplat de doi ori consecutiv, m-am gandit ca nu voi mai merge la Venetia care nu dorea - se pare - sa mi se infatiseze intr-o lumina mai buna. In mai 2009 am revizitat insa orasul, facand acolo un popas de patru zile si atunci impresia mea s-a schimbat total. Dar despre asta, alta data.

 Basilica San Marco

 Procuratiae Vecchie

 Basilica si parte din Palatul Dogilor

 Capela si Scara Gigantilor, Curtea Senatorilor

Palatul Dogilor, Loggia